Ne jucăm „de-a potrivirea”?

Episodul de azi: forme și culori

Dacă tot ne place să ne jucăm, zic să mai și învățăm ceva :). Dat fiind faptul că lumea copiilor este plină de culori, am ales activitățile de potrivire a formelor și culorilor. Activitățile de potrivire a imaginilor sau obiectelor în funcție de anumite criterii (formă, culoare, funcție, categorie de apartenență) sunt foarte potrivite în special pentru dezvoltarea atenției copilului (ca stabilitate și durată), dar contribuie și la dezvoltarea percepției vizuale (capacitatea de a discrimina vizual imaginile), contribuie la dezvoltarea simțului de observație și a abilității de comparare și, nu în ultimul rând, dezvoltă capacitatea copilului de a se centra pe o sarcină, de a avea răbdare să o finalizeze. La copilul cu tulburări de spectru autist sau alte tulburări de dezvoltare aceste arii sunt deficitare. Copilul nu privește obiectele cu care trebuie să lucreze, nu îl privește pe adult, iar capacitatea lui de a sta concentrat în sarcină este foarte scăzută (cel puțin la începutul intervenției psiho-educaționale).

Fisa 1

Cum au loc activitățile de potrivire? În prima fază se lucrează simplu. Să luăm ca exemplu formele. Laminăm câte două exemplare din prima fișă cu forme si apoi le decupăm și facem cartonașe. Începem cu cercurile roșii. Punem un cerc roșu pe masă în fața copilului și pe celălalt i-l întindem copilului spunându-i să potrivească. Îl vom ajuta să pună cartonașul din mâna lui lângă cel de pe masă. Facem asta până reușește singur și trecem apoi la altă formă. Este important la început ca acele cartonase pe care le alegem să fie identice (ca formă și culoare). Pe măsură ce copilul înțelege sarcina și învață să le potrivească, vom mări gradul de dificultate. Astfel copilul va avea de potrivit cartonașe care au aceeași formă, dar nu și aceeași culoare (pe masă punem un cerc roșu, iar lui îi dăm un cerc galben spre a le potrivi).

Ce puteți face mai apoi? Le putem printa în dublu exemplar. Le laminăm pe fiecare în parte. Pe una dintre ele o decupăm, facem cartonașe cu fiecare formă în parte. Luăm velcro (arici) și punem pe spatele cartonașelor și apoi pe exemplarul întreg, astfel încât cartonașul să se „lipească” de foaia mare. Copilul va avea ca sarcină potrivirea imaginilor, adică va pune cartonașul cu cerc roșu pe foaia mare unde este un cerc roșu. O altă variantă este aceea de a lamina câte două exemplare, dar de a le decupa pe toate. Luăm 5 recipiente (cutii, castronașe) și punem în fiecare câte o formă (sunt 5 forme: dreptunghi, cerc, pătrat, triunghi, stea). Toate celelalte cartonașe i le dăm copilului spre a le sorta. Adică va trebui să le împartă în funcție de forma lor (va pune toate cercurile în recipientul pentru cercuri, indiferent de culoarea lor). Sarcinile de acest tip contribuie la dezvoltarea capacității de a lucra independent, fără a fi nevoie de o persoană care să îi spună ce are de făcut (bineînțeles că la atunci când va ajunge la astfel de sarcini va fi necesar ajutorul unui adult pentru ca copilul să învețe ce are de făcut) și de a-și menține atenția concentrată pe parcursul întregii activități.

Activitățile pe care le-am prezentat mai sus pot fi lucrate la măsuță sau în alt loc, dar cu materialele (fișe și cartonașe) în apropierea copilului. Însă dacă modificăm distanța dintre fișă și cartonașe, sau dintre recipiente și cartonașe putem lucra și la lărgirea câmpului perceptiv și orientarea în spațiu a copilului.

Cum putem face asta? Spre exemplu: lucrăm doar cu cercuri și pătrate (roșu, galben, albastru, câte două din fiecare, adică 6 cercuri și 6 pătrate). Punem pe masă trei pahare întoarse invers și la distanțe diferite între ele. Lângă pahare punem câte un cartonaș cu cerc (roșu, galben, albastru), iar deasupra paharelor câte un cartonaș cu pătrat (roșu, galben, albastru). Îi dăm copilului pe rând câte un cartonaș pentru a potrivi. De exemplu, îi înmânăm un cartonaș cu cerc roșu pentru a-l pune acolo unde se găsește celălalt cerc roșu (lângă un pahar). Și continuăm până copilul înțelege despre ce e vorba, iar pe măsură ce învață putem crește numărul paharelor sau al obiectelor ajutătoare.

Iar mai târziu mărim și mai mult distanța față de cartonașe și schimbăm modul de aranjare al acestora. Spre exemplu, sortăm cartonașele cu forme și culori folosind recipiente. Aceste recipiente (în fiecare dintre ele este pus un cartonaș pentru fiecare formă) le punem în locuri diferite (unul pe scaun, unul jos, unul lângă ușă și tot așa), iar pe celelalte le împrăștiem prin cameră (unele pe podea, unele pe masă). Copilul va trebui să ia pe rând câte un cartonaș și să îl ducă în recipientul de care aparține. La început copilul poate fi dezorientat și îi poate fi dificil să își mențină atenția asupra sarcinii, dat fiind faptul că spațiul perceptiv este foarte larg, iar atenția lui este fluctuantă. Dar prin exercițiile acestea exact asta ne propunem să dezvoltăm!

Și chiar dacă copilului îi va fi dificil și va avea momente în care poate va refuza sarcina sau va greși, atitudinea noastră este cea care îl va determina să continue. Iar această atitudine va fi una de tip constructiv. Întotdeauna copilul va fi încurajat să continue, va fi ajutat acolo unde nu poate, și cel mai important nu va fi criticat sau pedepsit. Scopul general al intervenției psiho-educaționale este de a-l ajuta pe copil să devină independent (în măsura în care acest lucru este posibil) și încrezător în propria persoană, astfel încât să poată folosi tot ceea ce îl învățăm fără teama că va greși și va fi pedepsit (dacă nu am greși, nu am putea învăța ce e cu adevărat corect sau bine, nu-i așa?).
Spor la joacă și la învățat!!!