Treceți la conținutul principal

Regula şi importanţa ei în dezvoltarea copilului

Atunci când copilul este foarte supărat că nu îşi poate atinge scopul  şi apelează la diverse comportamente (ţipete, plâns, trântit pe jos, aruncarea obiectelor, lovit etc), el se află în imposibilitatea de a asculta şi înţelege „dojana” adultului sau explicaţiile acestuia referitoare la comportamentul său neadecvat („E ruşine ce faci!”, „Nu ai voie să faci asta!”, „Sunt foarte supărat/ă pe tine şi nu îţi mai dau/nu te mai duc .....” etc). Toată atenţia lui este îndreptată asupra scopului şi nu asupra trăirilor pe care le are în acel moment. Tot ce spune adultul trece neobservat (sau cel mult îi alimentează starea de tensiune şi prelungeşte durata crizei). Dar tot ce face  adultul atunci determină traseul comportamental şi educaţional al copilului. A spune: „Nu e frumos ce faci!” sau „Nu ai voie să faci asta!” şi a-l lăsa pe copil să facă în continuare, este ca şi cum am spune: „Bravo! Este foarte bine şi frumos ceea ce faci tu!”.

         Copilul îşi va schimba acţiunea şi comportamentul atunci când adultul va trece la acţiune, va face ceva. Nu doar va spune: „Nu e frumos să loveşti cu jucăria un alt copil!”, ci va face – va lua jucăria din mâna copilului şi-l va învăţa să îl mângâie pe celălat copil sau să dea mâna cu el sau să îi spună (dacă poate vorbi) „Joacă-te cu mine!”. Iar adultul va face acestea până când copilul învaţă cum să se comporte.
Asta înseamnă regulă, ordine, disciplină (mentală şi comportamentală), siguranţă, încredere în sine. Învăţare, dezvoltare armonioasă.




Regula şi consecinţa încălcării ei crează ordine, disciplină şi predictibilitate. A ştii ceea ce urmează să se întâmple, oferă siguranţă şi mai ales încredere în sine. Copilul care creşte într-un mediu haotic, unde nu există reguli sau există, dar nu sunt respectate (copilul nu e nevoit să le respecte prin neacordarea unei consecinţe adecvate), are dificultăţi în învăţare şi probleme emoţionale care se reflectă în comportamentul său (de multe ori cu crize de auto/heteroagresivitate, tantrum, hiperactivitate etc).

        Un mediu ordonat oferă copilului o disciplină mentală de care el are nevoie pentru a se dezvolta armonios (şi nu mă refer la un mediu similar celui din armată). Regulile au rolul de a ghida copilul, de a-l ajuta să înveţe despre lumea în care trăieşte şi de a-l învăţa cum să se adapteze situaţiilor (cum să se comporte în anumite circumstanţe).

         De cele mai multe ori, regulile şi rutina sunt greu de respectat de către adult, nu de către copil. Adultul este cel  care cedează ţipetelor copilului şi (deşi nu îşi doreşte acest lucru) ajunge de fapt să îl înveţe pe copil că dacă ţipă şi trânteşte, el va primi ceea ce îşi doreşte. Sau de multe ori ajunge să îl pedepsească fără să înţeleagă exact care este cauza comportamentului său şi nici în această situaţie copilul nu învaţă cum ar trebui să se comporte astfel încât să ajungă acolo unde îşi doreşte fără a fi nevoit să treacă prin momente de tensiune. Pedeapsa nu este soluţia. Pedepsind copilul mereu, fără a-i oferi modelul corect de comportament, nu îl ajutăm să înveţe cum să se comporte. Copilul va fi tot mai mâhnit pentru că i se va sublinia că nu face bine nimic, dar el nici nu ştie cum să procedeze pentru a fi considerat bine.

Cineva va spune că un copil trebuie să crească liber pentru a nu-i strivi personalitatea. Sunt de acord că este important să îi dezvoltăm copilului creativitatea şi independenţa şi să îi oferim posibilitatea de a alege ceea ce îşi doreşte, să fie liber. Dar libertatea lui trebuie să meargă până la libertatea celui de lângă de el. Libertatea lui nu ar trebui să rănească pe nimeni, nu ar trebui să deranjeze pe nimeni. Iar pentru a-l învăţa toate aceste este necesar ca el să înţeleagă că fiecare act al său are consecinţe în funcţie de modul în care îi afectează pe cei din jurul său (pozitiv sau negativ). 


Comentarii

  1. Bravo :D un articol foarte educational ptr noi parintii !Felicitari si multumim!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Chestionar pentru evaluarea tulburărilor de procesare neurosenzorială

       Aşa cum am promis, iată că revin cu un chestionar prin intermediul căruia putem observa anumite disfuncţii care apar la nivelul simţurilor copilului sau anumitor comportamente care exprimă existenţa unei tulburări de procesare senzorială. Trebuie să ştiţi că acest material nu ţine locul unui specialist şi nu poate oferi un diagnostic. Completând acest chestionar aveţi posibilitatea să verificaţi dacă este ceva în neregulă cu comportamentul copilului. Este posibil ca unii copii să nu aibă nici unul dintre comportamentele din listă sau pot avea dintr-o singură categorie ori din toate. Dacă constataţi că la micuţul vostru sunt prezente minim trei comportamente dintr-o categorie şi acestea afectează atât viaţa copilului cât şi pe a celor din jurul său, este bine să vă adresaţi unui specialist (neuropsihiatru, psiholog, terapeut ocupaţional).   1 2 3 4 5 6 7 Acest material l-am preluat si tradus de pe site-ul htt

Auzul fonematic

Astăzi m-am gândit să vă explic despre cât este de important să „auzim” bine atunci când urechile noastre funcționează bine ca și organe de simț (adică nu avem vreo afecțiune fiziologică). Uneori ajungem cu copilul la medic și ni se spune că el nu are nimic, aude bine. Dar deși aude bine, el nu vorbește corect (nu pronunță anumite sunete, înlocuiește sunetele) sau nu reușește să scrie corect (nu înțelege care sunt sunetele care formează  cuvântul și nici ordinea lor). voi începe cu începutul - cu fonemul. Fonemul reprezintă unitatea minimală a sistemului limbii. El este sunetul vorbit, cel din care se alcătuiesc silabe, cuvinte, propoziții și fraze. În scriere fonemul este redat prin litere, numite și grafeme. Alfabetul românesc are 27 de litere, dar nu tot atâtea foneme. Prin combinarea literelor se pot redat toate fonemele (spre exemplu, fonemul ğ este redat în scris prin g urmat de vocalele i sau e : ge , gi ). Auzul uman are această particularitate numită auz fonematic,

Crizele la copiii cu Tulburare de spectru autist. Autism Meltdowns vs Temper Tantrums

Copilul cu tulburare de spectru autist poate avea deseori anumite crize, mai mult sau mai puţin intense, dar care sunt dificil de gestionat şi care aduc celor din jur stări emoţionale negative şi multă tensiune. Copilul poate ţipa foarte tare, poate lovi obiecte sau persoane, poate arunca cu lucruri, se poate lovi cu capul de perete sau se poate muşca etc. Deşi el poate reacţiona asemănător, există două situaţii diferite: criza meltdown şi criza tantrum. Temper Tantrums sunt comportamente care apar la toţi copiii (cu dezvoltarea neurotipică sau nu) prin care aceştia îşi înţeleg emoţiile şi trăirile şi cunosc metode prin care să facă faţă regulilor şi limitelor impuse de un comportament social adecvat. -          pot fi schimbate de circumstanţe; -          au ca scop obţinerea unui lucru; -          au ca scop obţinerea atenţiei adultului. Criza tantrum este ca un joc pentru deţinerea controlului pe care îl joacă copilul, el fiind o fiinţă încă imatură emoţional. Sentimen