Într-o perioadă în care încercăm din răsputeri să ne încadrăm în ceea ce înseamnă „normal” şi, mai ales, depunem eforturi considerabile pentru a-i face pe cei din jurul nostru să fie „normali”, cred că este important să nu uităm că fiecare dintre noi este om şi este diferit, că fiecare avem propriile dorinţe (oricât de ciudate ar putea părea pentru ceilalţi), că fiecare dintre noi are propriul mod de a comunica (mai mult sau mai puţin convenţional) şi că fiecare dintre noi merită respect. Iar înainte de a ne face o părere sau de a pune o etichetă este important să încercăm să cunoaştem acea persoană, să formăm o legătură. Articolul dr. Dan Edmunds exprimă foarte bine modul în care ar trebui să ne comportăm cu persoanele cu autism şi nu numai. Şi arată cum de multe ori vedem lucrurile şi oamenii doar prin „noi” (prin tot ce ţine de noi: credinţe, istorie, atitudini etc), fără să încercăm să cunoaştem omul de lângă noi. „ Să nu -mi vezi dizabilitatea ca pe o problemă. Acceptă că
Jocul este calea!