Autismul
este o tulburare pervazivă de dezvoltare. Asta înseamnă că dezvoltarea
copilului este afectată, ea nu urmează cursul normal. Termenul pervaziv se referă la faptul că
dezvoltarea copilului este afectată în totalitatea sa. Dezvoltarea copilului
are loc în mod dezorganizat, dezordonat. De aceea, la copilul cu autism de
multe ori există diferențe mari între ariile de dezvoltare (aria motorie care
vizează mișcarea și felul în care copilul își folosește corpul; aria cognitivă
se referă la gândire; aria limbajului se referă la comunicarea prin limbaj
verbal și non-verbal; aria socializării – modul în care copilul interacționează
cu ceilalți; aria autonomiei – aspecte ce țin de independența copilului în
activitățile de zi cu zi). Copilul poate să recite reclame, cântece, dar să nu
fie capabil să se joace cu jucăriile așa cum ar trebui și nici să se joacă cu
un alt copil. Sau poate să își facă nevoile în scutece chiar dacă are 5-6 ani
și știe alfabetul.
Dar
ce este exact tulburarea de spectru autist? Cum o recunoaștem? Cum recunoaștem
copilul care are autism? De timpuriu, contactul vizual al copilului lipsește;
copilul nu se uită la părinții lui atunci când aceștia vorbesc cu el, dar nici
atunci când vrea ceva anume. El nu răspunde atunci când e strigat pe nume; pare
că nu aude, deși reacționează la muzică sau alte sunete din mediu. Nu arată cu
degetul; chiar și atunci când vrea ceva, copilul nu arată spre acel lucru ci,
de cele mai multe ori, se folosește de mâna părintelui pentru a ajunge acolo
(ia mâna mamei și o duce spre biscuiți, spre exemplu).
Copilul
cu tulburare de spectru autist este foarte puțin sau chiar deloc interesat de
ceilalți copii. El nu se joacă cu ei, nu interacționează cu ei. Este mult mai
interesat de diferite obiecte din jurul său, dar pe care nu le folosește în
scopul pentru care ele au fost create. Preferă să le bage în gură, să le
miroasă, să le învârtă, să le pipăie, să le așeze într-o anumită ordine, să le
răstoarne în mod repetat sau preferă să se concentreze doar pe o anumită parte
a obiectului respectiv (învârte continuu roata unei mașinuțe; scoate mâinile
păpușilor, le așează pe marginea canapelei și le privește minute în șir etc).
Dorința
de a împărtăși celorlalți experiențele sale, de a îi arăta părintelui ce a
făcut sau ce a văzut și i s-a părut interesant, lipsește la copilul autist. Nu
are această capacitate. Un copil tipic (cu dezvoltare normală), când face un
lucru care îi place spune „Uite ce fac eu!”. Chiar și atunci când încă nu poate
vorbi pentru că e prea mic, el arată cu degetul spre ceea ce face și se uită la
persoana respectivă, și iar arată și iar se uită. În acest mod el comunică. La
copilul cu tulburare de spectru autist comunicarea este grav afectată. Acesta
fie nu vorbește deloc sau foarte puțin, fie repetă tot ce aude (în special
reclame, cântece), dar nu folosește limbajul pentru a comunica.
În
comportamentul copilului autist se pot observa anumite rutine, stereotipii
motorii. El dă din mâini într-un anumit fel, merge pe vârfuri, se învârte, se
leagănă, sare etc. Chiar și comportamentul alimentar poate fi afectat. Copilul
cu autism, de multe ori, are o paletă îngustă de alimente pe care le consumă
(ex: o fetiță refuză să mănânce dacă nu i se pune iaurt peste mâncarea
respectivă; un băiețel mănâncă doar carne și sandvisuri, refuzând legumele și
fructele).
Copiii
cu tulburare de spectru autist pot fi destul de diferiți unul față de celălalt.
De aceea și denumirea de tulburare de spectru
autist, tocmai pentru a sublinia aria largă în care se pot încadra
simptomele și intensitatea acestora. Un copil poate să prezinte o formă severă
(să nu vorbească, să aibă retard mintal), pe când altul poate să aibă o formă
mai puțin severă, fiind considerat înalt
funcțional (să poată fi integrat într-o clasă dintr-o
școală normală).
Simptomele
sunt cel mai adesea observate în jurul vârstei de doi ani. Diagnosticarea
copilului cu autism pornește de la prezența, respectiv absența anumitor
comportamente și abilități. În acest sens sunt utilizate instrumentele : MCHAT,
CHAT, CARS, ADI-R, ADOS (despre ultimele două găsiți mai multe detalii pe
www.testcentral.ro/ro/produse/teste-clinice/autism/). Pentru un diagnostic
corect și o intervenție psihoeducațională adecvată copilului este necesar ca
acesta să fie evaluat de un neuropsihiatru și de un psiholog.
Comentarii
Trimiteți un comentariu