Treceți la conținutul principal

Autismul-tulburare pervazivă de dezvoltare



          Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare. Asta înseamnă că dezvoltarea copilului este afectată, ea nu urmează cursul normal. Termenul pervaziv se referă la faptul că dezvoltarea copilului este afectată în totalitatea sa. Dezvoltarea copilului are loc în mod dezorganizat, dezordonat. De aceea, la copilul cu autism de multe ori există diferențe mari între ariile de dezvoltare (aria motorie care vizează mișcarea și felul în care copilul își folosește corpul; aria cognitivă se referă la gândire; aria limbajului se referă la comunicarea prin limbaj verbal și non-verbal; aria socializării – modul în care copilul interacționează cu ceilalți; aria autonomiei – aspecte ce țin de independența copilului în activitățile de zi cu zi). Copilul poate să recite reclame, cântece, dar să nu fie capabil să se joace cu jucăriile așa cum ar trebui și nici să se joacă cu un alt copil. Sau poate să își facă nevoile în scutece chiar dacă are 5-6 ani și știe alfabetul.
          Dar ce este exact tulburarea de spectru autist? Cum o recunoaștem? Cum recunoaștem copilul care are autism? De timpuriu, contactul vizual al copilului lipsește; copilul nu se uită la părinții lui atunci când aceștia vorbesc cu el, dar nici atunci când vrea ceva anume. El nu răspunde atunci când e strigat pe nume; pare că nu aude, deși reacționează la muzică sau alte sunete din mediu. Nu arată cu degetul; chiar și atunci când vrea ceva, copilul nu arată spre acel lucru ci, de cele mai multe ori, se folosește de mâna părintelui pentru a ajunge acolo (ia mâna mamei și o duce spre biscuiți, spre exemplu).
          Copilul cu tulburare de spectru autist este foarte puțin sau chiar deloc interesat de ceilalți copii. El nu se joacă cu ei, nu interacționează cu ei. Este mult mai interesat de diferite obiecte din jurul său, dar pe care nu le folosește în scopul pentru care ele au fost create. Preferă să le bage în gură, să le miroasă, să le învârtă, să le pipăie, să le așeze într-o anumită ordine, să le răstoarne în mod repetat sau preferă să se concentreze doar pe o anumită parte a obiectului respectiv (învârte continuu roata unei mașinuțe; scoate mâinile păpușilor, le așează pe marginea canapelei și le privește minute în șir etc).
          Dorința de a împărtăși celorlalți experiențele sale, de a îi arăta părintelui ce a făcut sau ce a văzut și i s-a părut interesant, lipsește la copilul autist. Nu are această capacitate. Un copil tipic (cu dezvoltare normală), când face un lucru care îi place spune „Uite ce fac eu!”. Chiar și atunci când încă nu poate vorbi pentru că e prea mic, el arată cu degetul spre ceea ce face și se uită la persoana respectivă, și iar arată și iar se uită. În acest mod el comunică. La copilul cu tulburare de spectru autist comunicarea este grav afectată. Acesta fie nu vorbește deloc sau foarte puțin, fie repetă tot ce aude (în special reclame, cântece), dar nu folosește limbajul pentru a comunica.
          În comportamentul copilului autist se pot observa anumite rutine, stereotipii motorii. El dă din mâini într-un anumit fel, merge pe vârfuri, se învârte, se leagănă, sare etc. Chiar și comportamentul alimentar poate fi afectat. Copilul cu autism, de multe ori, are o paletă îngustă de alimente pe care le consumă (ex: o fetiță refuză să mănânce dacă nu i se pune iaurt peste mâncarea respectivă; un băiețel mănâncă doar carne și sandvisuri, refuzând legumele și fructele).
          Copiii cu tulburare de spectru autist pot fi destul de diferiți unul față de celălalt. De aceea și denumirea de tulburare de spectru autist, tocmai pentru a sublinia aria largă în care se pot încadra simptomele și intensitatea acestora. Un copil poate să prezinte o formă severă (să nu vorbească, să aibă retard mintal), pe când altul poate să aibă o formă mai puțin severă, fiind considerat înalt funcțional (să poată fi integrat într-o clasă dintr-o școală normală).
          Simptomele sunt cel mai adesea observate în jurul vârstei de doi ani. Diagnosticarea copilului cu autism pornește de la prezența, respectiv absența anumitor comportamente și abilități. În acest sens sunt utilizate instrumentele : MCHAT, CHAT, CARS, ADI-R, ADOS (despre ultimele două găsiți mai multe detalii pe www.testcentral.ro/ro/produse/teste-clinice/autism/). Pentru un diagnostic corect și o intervenție psihoeducațională adecvată copilului este necesar ca acesta să fie evaluat de un neuropsihiatru și de un psiholog.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Chestionar pentru evaluarea tulburărilor de procesare neurosenzorială

       Aşa cum am promis, iată că revin cu un chestionar prin intermediul căruia putem observa anumite disfuncţii care apar la nivelul simţurilor copilului sau anumitor comportamente care exprimă existenţa unei tulburări de procesare senzorială. Trebuie să ştiţi că acest material nu ţine locul unui specialist şi nu poate oferi un diagnostic. Completând acest chestionar aveţi posibilitatea să verificaţi dacă este ceva în neregulă cu comportamentul copilului. Este posibil ca unii copii să nu aibă nici unul dintre comportamentele din listă sau pot avea dintr-o singură categorie ori din toate. Dacă constataţi că la micuţul vostru sunt prezente minim trei comportamente dintr-o categorie şi acestea afectează atât viaţa copilului cât şi pe a celor din jurul său, este bine să vă adresaţi unui specialist (neuropsihiatru, psiholog, terapeut ocupaţional).   1 2 3 4 5 6 7 Acest material l-am preluat si tradus de pe site-ul htt

Cum să îi oferim copilului iubirea de care are nevoie

Părinții sunt capabili să facă totul pentru copiii lor. Iubirea lor față de copii determină acea legătură puternică dintre ei și îi face pe părinți capabili de orice sacrificiu atunci când vine vorba de copilul său. Părinții simt atât de multă iubire pentru copiii lor. Însă uneori copiii pot percepe distorsionat acest lucru, în ciuda eforturilor pe care părinții le depun ca lor să nu le lipsească nimic. Uneori copiii pot interpreta eronat anumite gesturi sau acțiuni ale părinților și își pot schimba comportamentul (în sens negativ). În astfel de momente părinții devin confuzi. Ei se întreabă ce se întâmplă cu copilul lor, de ce  nu reușesc să se înțeleagă dacă ei fac totul pentru copil și îi oferă tot ce are nevoie. Răspunsul ar putea fi acela că părintele și copilul au moduri diferite de a comunica, au limbaje de iubire diferite. Fiecare persoană are un rezervor emoțional. Acesta se umple prin momentele și gesturile prin care cei din jur ne oferă iubirea necondiționată. Pri

Auzul fonematic

Astăzi m-am gândit să vă explic despre cât este de important să „auzim” bine atunci când urechile noastre funcționează bine ca și organe de simț (adică nu avem vreo afecțiune fiziologică). Uneori ajungem cu copilul la medic și ni se spune că el nu are nimic, aude bine. Dar deși aude bine, el nu vorbește corect (nu pronunță anumite sunete, înlocuiește sunetele) sau nu reușește să scrie corect (nu înțelege care sunt sunetele care formează  cuvântul și nici ordinea lor). voi începe cu începutul - cu fonemul. Fonemul reprezintă unitatea minimală a sistemului limbii. El este sunetul vorbit, cel din care se alcătuiesc silabe, cuvinte, propoziții și fraze. În scriere fonemul este redat prin litere, numite și grafeme. Alfabetul românesc are 27 de litere, dar nu tot atâtea foneme. Prin combinarea literelor se pot redat toate fonemele (spre exemplu, fonemul ğ este redat în scris prin g urmat de vocalele i sau e : ge , gi ). Auzul uman are această particularitate numită auz fonematic,