De ce nu este ABA un set de programe sau de ce e importanta evaluarea copilului?

          Există această credință că terapia ABA (Analiza Comportamentală Aplicată) este un set de programe pe care le lucrezi cu copilul, pur și simplu. Dar nu ar trebui să știu dacă copilul are nevoie în momentul asta de abilitatea pe care programul respectiv o are ca obiectiv? Sau dacă are abilitățile necesare pentru a putea parcurge programul respectiv? Adică merită să insist să învețe formele geometrice dacă el nu știe să mănânce singur din farfurie? După diagnosticarea copilului cu autism este necesară stabilirea stadiului în care se află copilul, stabilirea punctelor forte ale copilului și a intereselor sale, stabilirea abilităților care îi lipsesc, dar pe care ar fi trebuit să le aibă în momentul evaluării, stabilirea comportamentelor care ar putea afecta procesul de învățare (atenția, stereotipiile, deficitele senzoriale). Și nu în ultimul rând, trebuie evaluat mediul în care copilul își desfășoară viața. Având toate aceste date specialistul poate crea un program de învățare corespunzător copilului, dar și un mediu de învățare specific acestuia.

          A lucra cu copilul niște programe dintr-o carte, fără a avea în vedere stadiul copilului și necesitățile lui, de cele mai multe ori nu oferă copilului posibilitatea de formare a abilităților în toate ariile de dezvoltare. Se creează riscul de a-l învăța pe copil mai multe abilități școlare (cum ar fi litere, cifre, obiecte etc), în detrimentul abilităților motrice (copilul să nu meargă corect, să nu fie capabil să prindă o minge, să ocolească un obstacol sau  să sară) sau al celor de autonomie personală (să folosească scutecul pentru a-și face nevoile sau să fie hrănit de altcineva). Un program eficient de intervenție psihoeducațională trebuie să se concentreze pe: comunicare funcțională și spontană, interacțiune socială (reacția la imitație, activitățile de cooperare cu ceilalți etc), aptitudinile de joacă, aptitudinile cognitive și școlare, aptitudinile de auto-ajutorare (îmbrăcat, folosirea toaletei etc), soluționarea comportamentelor problematice.

          ABA este de fapt o știință a comportamentului, un mod de a gândi comportamentul uman și de a-l modifica în funcție de antecedente cu ajutorul consecințelor. ABA are ca scop formarea și dezvoltarea abilităților necesare adaptării la mediu. ABA presupune modificarea mediului pentru a putea produce în comportamentul persoanei schimbările necesare unei bune adaptări, necesare atingerii unui anumit grad de independență. De aceea, ABA făcută ca un set de programe duce de cele mai multe ori la stagnarea dezvoltării copilului sau la frustrarea acestuia prin insistarea pe învățarea unor comportamente și abilități pentru care copilul nu e pregătit în acel moment.

          Evaluarea copilului se face periodic tocmai pentru a urmări progresele sale, pentru a putea identifica țintele pe termen scurt și lung (adică ce anume trebuie să învețe copilul în continuare), pentru a modifica programele în funcție de modul în care evoluează copilul. Pe de altă parte, evaluarea periodică a copilului și a planului de lucru reprezintă și o evaluare a echipei de lucru oferind posibilitatea de corectare a strategiilor abordate de aceasta în funcție de nevoile copilului.