Treceți la conținutul principal

Genetic vs Ereditar

             În ultima perioadă apar tot mai multe studii referitoare la cauzele autismului care arată implicarea factorului genetic în apariţia acestei tulburări.Astăzi vreau să vă explic diferenţa intre genetic şi ereditar. Am observat  tot mai des că se face o confuzie între aceşti  doi termeni şi mulţi părinţi se întreabă cum adică autismul este genetic dacă eu ca părinte nu am avut autism?


            Termenii genetic şi ereditar  nu sunt sinonimi. Ambii se referă la genotip (adică la totalitatea genelor pe care le deţine un individ), dar o boală ereditară înseamnă că aceasta se transmite de la părinte la copil. Adică şi părintele a avut boala respectivă şi a transmis-o mai departe către copilul său. În cazul bolii genetice părinţii nu au boala respectivă. Pe parcursul dezvoltării embrionului sau la gameţi apar anumite modificări sau mutaţii ale anumitor gene. Aceste mutaţii determină anumite caracteristici ale copilului, determină anumite boli, sindroame. Copilul se naşte astfel cu boala, deşi părinţii lui nu au avut acea boală. Un exemplu în acest sens este sindromul Down. Părinţii copilului nu au avut acest sindrom, dar copilulul o are (tocmai datorită unei aberaţii cromozomiale: există trei cromozomi 21, nu doar doi, cum este normal).
             Există şi posibilitatea ca predispoziţia genetică să nu se manifeste. Copilul să aibă anumite gene afectate, dar care să nu determine efectiv apariţia unei boli. În acest caz anumiţi factori de mediu pot influenţa manifestarea bolii, factori precum vaccinurile, tratamentele în primele luni de viaţă, infecţii sau intoxicaţii etc. Aceşti factori care intervin, alături de variaţiile genetice, determină manifestări diferite sau de intensităţi diferite ale sindromului sau bolii respective (persoanele afectate seamană unele cu altele, dar prezintă şi multe diferenţe).



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Chestionar pentru evaluarea tulburărilor de procesare neurosenzorială

       Aşa cum am promis, iată că revin cu un chestionar prin intermediul căruia putem observa anumite disfuncţii care apar la nivelul simţurilor copilului sau anumitor comportamente care exprimă existenţa unei tulburări de procesare senzorială. Trebuie să ştiţi că acest material nu ţine locul unui specialist şi nu poate oferi un diagnostic. Completând acest chestionar aveţi posibilitatea să verificaţi dacă este ceva în neregulă cu comportamentul copilului. Este posibil ca unii copii să nu aibă nici unul dintre comportamentele din listă sau pot avea dintr-o singură categorie ori din toate. Dacă constataţi că la micuţul vostru sunt prezente minim trei comportamente dintr-o categorie şi acestea afectează atât viaţa copilului cât şi pe a celor din jurul său, este bine să vă adresaţi unui specialist (neuropsihiatru, psiholog, terapeut ocupaţional).   1 2 3 4 5 6 7 Acest material l-am preluat si tradus de pe site-ul htt

Cum să îi oferim copilului iubirea de care are nevoie

Părinții sunt capabili să facă totul pentru copiii lor. Iubirea lor față de copii determină acea legătură puternică dintre ei și îi face pe părinți capabili de orice sacrificiu atunci când vine vorba de copilul său. Părinții simt atât de multă iubire pentru copiii lor. Însă uneori copiii pot percepe distorsionat acest lucru, în ciuda eforturilor pe care părinții le depun ca lor să nu le lipsească nimic. Uneori copiii pot interpreta eronat anumite gesturi sau acțiuni ale părinților și își pot schimba comportamentul (în sens negativ). În astfel de momente părinții devin confuzi. Ei se întreabă ce se întâmplă cu copilul lor, de ce  nu reușesc să se înțeleagă dacă ei fac totul pentru copil și îi oferă tot ce are nevoie. Răspunsul ar putea fi acela că părintele și copilul au moduri diferite de a comunica, au limbaje de iubire diferite. Fiecare persoană are un rezervor emoțional. Acesta se umple prin momentele și gesturile prin care cei din jur ne oferă iubirea necondiționată. Pri

Auzul fonematic

Astăzi m-am gândit să vă explic despre cât este de important să „auzim” bine atunci când urechile noastre funcționează bine ca și organe de simț (adică nu avem vreo afecțiune fiziologică). Uneori ajungem cu copilul la medic și ni se spune că el nu are nimic, aude bine. Dar deși aude bine, el nu vorbește corect (nu pronunță anumite sunete, înlocuiește sunetele) sau nu reușește să scrie corect (nu înțelege care sunt sunetele care formează  cuvântul și nici ordinea lor). voi începe cu începutul - cu fonemul. Fonemul reprezintă unitatea minimală a sistemului limbii. El este sunetul vorbit, cel din care se alcătuiesc silabe, cuvinte, propoziții și fraze. În scriere fonemul este redat prin litere, numite și grafeme. Alfabetul românesc are 27 de litere, dar nu tot atâtea foneme. Prin combinarea literelor se pot redat toate fonemele (spre exemplu, fonemul ğ este redat în scris prin g urmat de vocalele i sau e : ge , gi ). Auzul uman are această particularitate numită auz fonematic,