Treceți la conținutul principal

Simțul proprioceptiv - activități pentru stimulare

Unii dintre copiii cu tulburări din spectrul autism prezintă și tulburări la nivel senzorial. Dereglările senzoriale pot produce foarte mult stress copilului și stări de anxietate care îngreunează viața de zi cu zi a copilului și a familiei acestuia.

Simțul proprioceptiv este cel care ne oferă informații despre mișcările pe care le facem și despre poziția corpului nostru. Receptorii responsabili se găsesc în mușchi, tendoane, articulații, ligamente, piele.

Atunci când există un dezechilibru la nivelul simțului proprioceptiv (aici aveți un chestionar al tulburărilor senzoriale), copilul poate avea dificultăți în planificarea actelor motorii (ce parte a corpului să folosească pentru a realiza o acțiune), în ceea ce privește presiunea necesară pentru realizarea unei sarcini (cât să strângă mâna pentru a putea ține un pahar cu apă), dificultăți privind stabilitatea corpului (menținerea unei posturi care să permită adaptarea la spațiu și să ofere un sentiment de siguranță pe durata mișcărilor efectuate).


  De asemenea, copilul va căuta să sară cât mai mult, să se cațere pe mobilă și să se arunce de acolo, să își scrâșnească dinții sau să muște sau să roadă jucării sau alte obiecte cu care intră în contact.

Sentimentul de frustrare apare destul de des în cazul copiilor cu disfuncții proprioceptive. Pentru a-l ajuta pe copil să facă față anxietății și stressului cauzat de disfuncțiile simțului proprioceptiv se pot folosi diverse tipuri de activități:
  • alergarea, săriturile
  • strângerea unei mingii de cauciuc 
  • activități cu plastilină (rulare, presare, strângere)


  • mestecarea, sugerea diverselor jucării (cum sunt cele pentru dentiția bebelușilor)
Jucării dentiție

  • să care diverse greutăți (cărți, apă pentru plante etc) sau să împingă jucării grele
  • să tragă de o sfoară
  • să împingă un perete
  • săritul în pat sau pe o saltea 
  • prăbușirea pe pat sau pe o salea
  • jocuri care să implice folosirea presiunii: cum este wrestling-ul, prinderea strânsă a copilului, aruncarea lui pe pat, prinderea între două perne (sandwich), bătaia cu perne etc
  • cățăratul
Activități cățărare

  • jocuri cu mingea (lovitul mingii cu piciorul sau cu mâna, aruncarea mingii, să bată mingea)
  • purtarea unor centuri sau veste care să ofere presiune pe diferite păriți ale corpului (vestă pentru torace, centură pentru abdomen, „brățări” pentru încheieturi, pături speciale care au o anumită greutate)
Centură pentru presiune pe abdomen

 Activitățile care stimulează simțul proprioceptiv ajută la organizarea sistemului nervos central, reduc nivelul de stress și îmbunătățesc comunicarea informațiilor. Pentru a identifica dacă copilul are un dezechilibru la nivel proprioceptiv vă puteți folosi de chestionarul pentru evaluarea tulburărilor de procesare neurosenzorială.



Foto credit: https://pixabay.com/

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Chestionar pentru evaluarea tulburărilor de procesare neurosenzorială

       Aşa cum am promis, iată că revin cu un chestionar prin intermediul căruia putem observa anumite disfuncţii care apar la nivelul simţurilor copilului sau anumitor comportamente care exprimă existenţa unei tulburări de procesare senzorială. Trebuie să ştiţi că acest material nu ţine locul unui specialist şi nu poate oferi un diagnostic. Completând acest chestionar aveţi posibilitatea să verificaţi dacă este ceva în neregulă cu comportamentul copilului. Este posibil ca unii copii să nu aibă nici unul dintre comportamentele din listă sau pot avea dintr-o singură categorie ori din toate. Dacă constataţi că la micuţul vostru sunt prezente minim trei comportamente dintr-o categorie şi acestea afectează atât viaţa copilului cât şi pe a celor din jurul său, este bine să vă adresaţi unui specialist (neuropsihiatru, psiholog, terapeut ocupaţional).   1 2 3 4 5 6 7 Acest material l-am preluat si tradus de pe site-ul htt

Cum să îi oferim copilului iubirea de care are nevoie

Părinții sunt capabili să facă totul pentru copiii lor. Iubirea lor față de copii determină acea legătură puternică dintre ei și îi face pe părinți capabili de orice sacrificiu atunci când vine vorba de copilul său. Părinții simt atât de multă iubire pentru copiii lor. Însă uneori copiii pot percepe distorsionat acest lucru, în ciuda eforturilor pe care părinții le depun ca lor să nu le lipsească nimic. Uneori copiii pot interpreta eronat anumite gesturi sau acțiuni ale părinților și își pot schimba comportamentul (în sens negativ). În astfel de momente părinții devin confuzi. Ei se întreabă ce se întâmplă cu copilul lor, de ce  nu reușesc să se înțeleagă dacă ei fac totul pentru copil și îi oferă tot ce are nevoie. Răspunsul ar putea fi acela că părintele și copilul au moduri diferite de a comunica, au limbaje de iubire diferite. Fiecare persoană are un rezervor emoțional. Acesta se umple prin momentele și gesturile prin care cei din jur ne oferă iubirea necondiționată. Pri

Auzul fonematic

Astăzi m-am gândit să vă explic despre cât este de important să „auzim” bine atunci când urechile noastre funcționează bine ca și organe de simț (adică nu avem vreo afecțiune fiziologică). Uneori ajungem cu copilul la medic și ni se spune că el nu are nimic, aude bine. Dar deși aude bine, el nu vorbește corect (nu pronunță anumite sunete, înlocuiește sunetele) sau nu reușește să scrie corect (nu înțelege care sunt sunetele care formează  cuvântul și nici ordinea lor). voi începe cu începutul - cu fonemul. Fonemul reprezintă unitatea minimală a sistemului limbii. El este sunetul vorbit, cel din care se alcătuiesc silabe, cuvinte, propoziții și fraze. În scriere fonemul este redat prin litere, numite și grafeme. Alfabetul românesc are 27 de litere, dar nu tot atâtea foneme. Prin combinarea literelor se pot redat toate fonemele (spre exemplu, fonemul ğ este redat în scris prin g urmat de vocalele i sau e : ge , gi ). Auzul uman are această particularitate numită auz fonematic,