Treceți la conținutul principal

Despre motivație și autism

 “Efortul susținut este cel mai important element în orice demers. Cheia succesului este să descoperi strategia corectă și să o repeți în același mod de fiecare dată.” - Pat Riley


Pat Riley a fost antrenorul echipei LA Lakers in anii ‘80. El a condus echipa spre succes creând un program special.

Citind despre ceea ce el a făcut cu jucătorii și după ce am văzut și jocurile olimpice de anul acesta, îmi dau seama că și terapia copilului cu autism este asemănătoare. Sau nu terapia, ci atitudinea noastră ca terapeuti și părinți (în special).




Un sportiv se antrenează ani de zile. Face zilnic aceleași exerciții. Zilnic. Aceleași exerciții. Doar pentru ca sa participe la 4 ani la olimpiada și e posibil sa vina fără medalie. Dar le face oricum. Zi de zi.💪
Cam așa e și cu terapia unui copil cu autism. Trebuie să facă zilnic aceleași exerciții până reușește sa le învețe. Zi de zi. Când ia pauză și nu le continuă performanța lui scade, învățarea nu se mai produce.〽️

Să faci același lucru în fiecare zi devine foarte plictisitor. Creierul nostru vrea mereu ceva nou.

Când nu ai o direcție clară pentru unde vrei să ajungi și nu analizezi strategiile și metodele care au funcționat, ești tentat să aduci elemente de noutate în viața ta. Asta înseamnă să încerci și metoda x și terapia y și stimularea z.

Doar că încercarea lor împreună cu renunțarea la antrenamentele zilnice nu aduce rezultate. Pe termen lung aduce eșecul. Și ajungem să spunem că nimic nu a mers. Că a făcut terapie ani de zile și degeaba.

Dacă un sportiv ar face antrenament din când în când și ar încerca continuu metode noi fără a le pune în practica un timp suficient de lung, nu ar ajunge la performanță și ar rămâne la stadiul de amator.

Așa se întâmplă și cu copiii cu autism care nu au un plan clar, care fac antrenamente, adică terapie, 2-3 ore pe săptămână, care sar de la o terapie la alta fără a pune în practica suficient timp, care au reguli azi și mâine nu.


Da, este foarte greu să faci același lucru zi de zi. Devine plictisitor și uneori te enervezi pentru ca nu vezi rezultatele imediat. Când simți asta ca părinte gandeste-te la sportivi. Care fac același antrenament plictisitor zi de zi doar ca o data la patru ani să participe la olimpiada (unde succesul nu este garantat, dar fac oricum).💪

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Chestionar pentru evaluarea tulburărilor de procesare neurosenzorială

       Aşa cum am promis, iată că revin cu un chestionar prin intermediul căruia putem observa anumite disfuncţii care apar la nivelul simţurilor copilului sau anumitor comportamente care exprimă existenţa unei tulburări de procesare senzorială. Trebuie să ştiţi că acest material nu ţine locul unui specialist şi nu poate oferi un diagnostic. Completând acest chestionar aveţi posibilitatea să verificaţi dacă este ceva în neregulă cu comportamentul copilului. Este posibil ca unii copii să nu aibă nici unul dintre comportamentele din listă sau pot avea dintr-o singură categorie ori din toate. Dacă constataţi că la micuţul vostru sunt prezente minim trei comportamente dintr-o categorie şi acestea afectează atât viaţa copilului cât şi pe a celor din jurul său, este bine să vă adresaţi unui specialist (neuropsihiatru, psiholog, terapeut ocupaţional).   1 2 3 4 5 6 7 Acest material l-am preluat si tradus de pe site-ul htt

Cum să îi oferim copilului iubirea de care are nevoie

Părinții sunt capabili să facă totul pentru copiii lor. Iubirea lor față de copii determină acea legătură puternică dintre ei și îi face pe părinți capabili de orice sacrificiu atunci când vine vorba de copilul său. Părinții simt atât de multă iubire pentru copiii lor. Însă uneori copiii pot percepe distorsionat acest lucru, în ciuda eforturilor pe care părinții le depun ca lor să nu le lipsească nimic. Uneori copiii pot interpreta eronat anumite gesturi sau acțiuni ale părinților și își pot schimba comportamentul (în sens negativ). În astfel de momente părinții devin confuzi. Ei se întreabă ce se întâmplă cu copilul lor, de ce  nu reușesc să se înțeleagă dacă ei fac totul pentru copil și îi oferă tot ce are nevoie. Răspunsul ar putea fi acela că părintele și copilul au moduri diferite de a comunica, au limbaje de iubire diferite. Fiecare persoană are un rezervor emoțional. Acesta se umple prin momentele și gesturile prin care cei din jur ne oferă iubirea necondiționată. Pri

Auzul fonematic

Astăzi m-am gândit să vă explic despre cât este de important să „auzim” bine atunci când urechile noastre funcționează bine ca și organe de simț (adică nu avem vreo afecțiune fiziologică). Uneori ajungem cu copilul la medic și ni se spune că el nu are nimic, aude bine. Dar deși aude bine, el nu vorbește corect (nu pronunță anumite sunete, înlocuiește sunetele) sau nu reușește să scrie corect (nu înțelege care sunt sunetele care formează  cuvântul și nici ordinea lor). voi începe cu începutul - cu fonemul. Fonemul reprezintă unitatea minimală a sistemului limbii. El este sunetul vorbit, cel din care se alcătuiesc silabe, cuvinte, propoziții și fraze. În scriere fonemul este redat prin litere, numite și grafeme. Alfabetul românesc are 27 de litere, dar nu tot atâtea foneme. Prin combinarea literelor se pot redat toate fonemele (spre exemplu, fonemul ğ este redat în scris prin g urmat de vocalele i sau e : ge , gi ). Auzul uman are această particularitate numită auz fonematic,