M-am dus sa mă întâlnesc cu o mamă de 40 ani și m-am întâlnit cu o fetiță de 8 ani…
Ca terapeut treci uneori prin diferite situații. Interacțiunea cu părinții copiilor cu care lucrezi nu e mereu roz.
Uneori un părinte îți poate vorbi pe un anumit ton, îți poate spune lucruri care nu sunt placute sau chiar te dor, îți poate arăta expresii faciale câte nu te bucura sau te înfurie, interacțiunea cu el te poate face să îți dorești să renunți la colaborarea cu el…
Te simți frustrat când munca ta în care pui suflet, energie și emoție pare ca nu e apreciata, când la fiecare pas ești pus sub lupă, când oamenii se îndoiesc de tine și devin suspicioși în legătură cu munca ta, când nu vor să facă ce le sugerezi si nu duc mai departe munca ta…ai vrea sa te oprești, să renunți.
Ea, mama lui, era mereu suspicioasa, părea ca e mereu nemulțumită și gata oricând să demonstreze că tot ce face echipa copilului este greșit.
Am pornit să mă întâlnesc cu ea și să discutăm despre modul de interacțiune dintre ea și echipă, despre ce își dorește cu adevărat și despre cât de important este să continue tot ce facem noi.
Așteptam să mă întâlnesc cu o mamă de 40 ani.
Dar în fața mea s-a așezat o fetita de 8 ani.
O fetiță de 8 ani speriată, care nu a cunoscut dreptatea, care nu a avut parte de un adult care să o îngrijească și să îi poarte de grijă, care a devenit adult mult prea devreme, căreia i s-au pus în spate saci întregi de responsabilități, care de foarte devreme a cunoscut singuratatea, care a fost mereu pedepsită fără să greșească și fără să înțeleagă de ce este pedepsită, care a învățat că oamenii sunt periculoși și nu te poți încrede în ei.
O fetiță de 8 ani care se teme atât de mult să aleagă ceva, sa ia o decizie, să aleagă o cale. Îi e teama sa nu greșească ceva și adultul să vină iar să o pedepsească.
O fetita de 8 ani care se uita la copilul ei și ar face orice ca el să nu treacă prin ce a trecut ea. Pentru că știe cât de dureros este.
Din aceasta frică ea construiește în jurul copilului ei un glob de cristal: nu îl pune pe copilul ei să se spele singur, să își strângă hainele, să își facă un sandviș. Crede ca un copil nu trebuie sa facă nimic, mama trebuie sa facă totul (pentru ca ea ca și copil a făcut totul și adultul aproape nimic).
O fetita de 8 ani care avea nevoie de un spațiu în care sa se simtă în siguranță, de un spațiu în care sa fie validată, avea nevoie de sprijin și de suport, avea nevoie de protecție.
Cum ar putea oare o astfel de fetiță să urmeze sugestiile unui terapeut? Care e de multe ori directiv, care o ceartă ca nu face ce i se spune și că nu respecta planul, care îi scoate mereu în evidență nu face copilul ei, care niciodată nu o întreabă cum se simte sau ce o sperie?...
Ca terapeuți suntem și noi oameni (da, chiar suntem) și avem și noi emoții, dureri, răni, nevoi. Uneori funcționăm din unele dintre acestea și ne grăbim să ne infuriem pe părinți, să îi respingem, să îi punem la punct.
Dar cred că avem nevoie să vedem dincolo de aparențe, sa vedem ce se ascunde în spatele unei fețe încruntate a unui părinte, ce se ascunde în spatele lipsei lui de colaborare, ce se ascunde în spatele ajutorului prea mare dat copilului său, ce se ascunde în spatele unui ton nepotrivit.
Care este durerea lui? Care este frica lui? Care este nevoia lui?
Oamenii își pot arată vulnerabilitatea doar atunci când se simt în siguranță. Când nevoile copilului interior sunt îndeplinite.
Întreabă-te, dragă coleg/colegă; cum pot crea un spațiu de siguranță pentru părintele din fața mea? Cum îi pot arăta că sunt aici pentru el și pentru copilul lui? Cum pot răspunde cu blândețe la durerea lui, la furia lui?
Ca terapeuții suntem limitați în a obține rezultate cu copilul. Limitați de propriile frici, dureri, nevoi ale părintelui său. Când reușim să accesăm resursele care se ascund sub aceste dureri și răni, o mare de potențialități se deschide.
“Nu putem salva oamenii. Îi putem doar iubi.” - Anais Nin
Iubirea înseamnă dorința de a cunoaște, înseamnă credința că oamenii pot, înseamnă să deschizi ușa și să o lași deschisă până când eu vor avea curaj să intre.
Comentarii
Trimiteți un comentariu