Pathological Demand Avoidance - PDA

 

În ultima vreme apare tot mai des întâlnit acest termen PDA atunci cand se vorbește despre comportamentul problematice al copiilor diagnosticați cu autism (problematice, adică atunci când nu respecta regulile, nu răspund la cerințele adultului).

Hai sa vedem ce înseamnă acest PDA!

Pathological Demand Avoidance se poate traduce Evitarea patologică a cerințelor/solicitărilor. 

Evitarea cerințelor celor din jur este până la un punct o trasatura naturala o oamenilor. Dacă ne gândim  la copii și la cât efort depun părinții în a-i învăța să răspundă la cerințele lor.

În cazul PDA vorbim despre un profil din cadrul tulburării de spectru autist în care persoana respectivă (copil/adolescent/adult) evita în mod semnificativ cerințele/solicitările de zi cu zi și folosește strategii “sociale” ca parte din acest comportament de evitare.

Ce tip de cerințe sunt evitate?

• Cerințe directe adresate de către cei din jur (ex: “Strage jucariile!”, “Imbraca-te!”, “Asteapta!”, “Fa dus!”, “Vrei sa bei suc?”)

• Cerințe indirecte (printre care se numără lauda/feedback-ul care poate duce la creșterea anxietății tocmai prin așteptările viitoare pe care le genereaza)

• Cerințele care fac parte din alte cerințe (ex: mersul la școală este o cerința care include alte cerințe specifice: statul în banca, scrisul, a face liniște, a sta în proximitatea celorlalți colegi, a iesi la tabla etc).

• Sentimentul de “a trebui să “ al vieții de zi cu zi ( trebuie să te trezești, trebuie sa te speli, trebuie sa faci patul etc).

• Propriile cerințe interne (Ex: nevoia de a urina, setea, foamea etc). Lucruri pe care persoana ar vrea sa le facă (cum sunt hobby-urile, intalnirile cu prietenii sau anumite situații speciale).

Cum se manifeste PDA în comportament?

Atunci când o persoana este caracterizată prin PDA se observa  ca aceasta poate refuza, se poate închide sau poate fugi pentru a evita cerințele respective.

Cercetările efectuate de specialiștii din cadrul Newcastle University au  concluzionat ca în general exista o anumită ierarhie a abordărilor/strategiilor de evitarea a cerințelor pe care persoanele cu PDA le folosesc (va invit sa o descoperiți pe https://www.pdasociety.org.uk/).

PDA nu este încă recunoscut în mod oficial și inclus în manualele de diagnoza și statistică a tulburărilor psihice.

Cercetările și studiile sunt în desfășurare și informații suplimentare trebuie colectate și analizate. 

Cu toate ca studiile arată ca în cazul unor persoane diagnosticate cu autism se întâlnește și acest profil de evitate a cerințelor, e important să nu ajungem să nu folosim acest profil ca și scuză pentru anumite comportamente și să ne oprim aici. Asta este o atitudine pe care o întâlnesc în practică în ultima perioadă și este și motivul pentru care am scris acest articol.

Cred că este important să verificăm întâi anumite aspecte:

• Care este vârsta copilului (un copil de vârstă mica va fi prin natura lui mult mai îndârjit și va refuza sa dea curs solicitărilor adulților. Nu pentru că ar avea PDA, ci pentru că este încă mic, încă în învățare, creierului sau încă îi lipsesc anumite structuri).

• Înțelege copilul cerința respectivă? Pentru a putea răspunde la o solicitare, copilul/adolescentul trebuie să înțeleagă la ce se referă.  De exemplu, un copil avut la test cerința “Incercuieste cuvintele formate din 4 silabe”. El nu a încercuit nimic deoarece nu știa ce înseamnă “silabe”. Cadrul didactic a insistat, dar el nu a scris.

• Cât de consecvent este mediul atunci când solicită anumite lucruri de la copilul diagnosticat cu autism (dacă un adult îi spune copilului de 10 ori să facă ceva, copilul nu răspunde și adultul nu trece la acțiunea și rămâne doar la a repeta cerința, aici este mai degrabă vorba despre o lipsa de acțiune eficientă. Copilul nu poate invata să răspundă dacă nimeni nu îi arată cum sa facă asta și nu îi arată de suficient de multe ori încât să învețe. În acest caz, după ce adultul a lansat cerința  “Strânge jucăriile!” tot adultul este cel care se asigura ca copilul a auzit și îl ajuta sa facă - pune și el, îl ajuta și pe copil să pună).

• Cât de obișnuit este copilul/adolescentul/adultul ca altcineva sa se ocupe de sarcinile respective? Spre exemplu, un adolescent căruia mereu i-a fost pusă masa și i-a fost pregătită mâncarea poate evita realizarea acestor sarcini când părinții se decid sa îl pună pe el să facă asta. În acest caz nu vorbim de PDA, ci de lipsa abilităților și existența unui anumit set de așteptări în raport  cu cei din jur.

Intervenția pe comportament este crucială în primii ani de viață. În sensul că atunci se pot pune bazele anumitor aspecte cum ar fi: așteptarea, răspunsul la anumite cerințe care țin de viața de zi cu zi (abilitate care va influența major viața familiei copilului pe măsură ce acesta devine adolescent și apoi adult. Ex: Dacă nu învață la o vârstă mică să se spele pe dinți sau să se îmbrace, cum vor fi posibile aceste lucruri în adolescentă? Le vor face tot părinții.).

Nu vreau sa minimizez impactul PDA sau să neg existenta acesteia. Vreau doar să putem clarifica anumite aspecte astfel încât să dăm persoanei diagnosticate cu autism șansa la o viață independentă și de o calitate crescută. 

#autism #autonomieTSA #PDA #pubertate #alinamirelacraiu