Intervenție psihoeducațională cu psih. Alina Mirela Craiu

Unii dintre copiii cu tulburări din spectrul autism prezintă și  tulburări la nivel senzorial . Dereglările senzoriale pot produce foarte mult stress copilului și stări de anxietate care îngreunează viața de zi cu zi a copilului și a familiei acestuia. Simțul proprioceptiv  este cel care ne oferă informații despre mișcările pe care le facem și despre poziția corpului nostru. Receptorii responsabili se găsesc în mușchi, tendoane, articulații, ligamente, piele. Atunci când există un dezechilibru la nivelul simțului proprioceptiv ( aici aveți un chestionar al tulburărilor senzoriale ), copilul poate avea dificultăți în planificarea actelor motorii (ce parte a corpului să folosească pentru a realiza o acțiune), în ceea ce privește presiunea necesară pentru realizarea unei sarcini (cât să strângă mâna pentru a putea ține un pahar cu apă), dificultăți privind stabilitatea corpului (menținerea unei posturi care să permită adaptarea la spațiu și să ofere un sentiment de siguranță pe d

Părinții sunt capabili să facă totul pentru copiii lor. Iubirea lor față de copii determină acea legătură puternică dintre ei și îi face pe părinți capabili de orice sacrificiu atunci când vine vorba de copilul său. Părinții simt atât de multă iubire pentru copiii lor. Însă uneori copiii pot percepe distorsionat acest lucru, în ciuda eforturilor pe care părinții le depun ca lor să nu le lipsească nimic. Uneori copiii pot interpreta eronat anumite gesturi sau acțiuni ale părinților și își pot schimba comportamentul (în sens negativ). În astfel de momente părinții devin confuzi. Ei se întreabă ce se întâmplă cu copilul lor, de ce  nu reușesc să se înțeleagă dacă ei fac totul pentru copil și îi oferă tot ce are nevoie. Răspunsul ar putea fi acela că părintele și copilul au moduri diferite de a comunica, au limbaje de iubire diferite. Fiecare persoană are un rezervor emoțional. Acesta se umple prin momentele și gesturile prin care cei din jur ne oferă iubirea necondiționată. Pri

În drumul copilului către dobândirea independenţei sale, el poate trece prin etapa în care devine tot mai selectiv cu alimentele pe care le consumă sau refuză să mănânce. Între vârsta de un an şi doi ani şi jumătate copilul se află în perioada în care încep să apară diferite comportamente alimentare care îi crează părintelui neplăceri şi stări de nelinişte şi de cele mai multe ori aceştia pornesc o adevărată bătălie pentru a-l convinge pe copil să mănânce. Refuzul copilului de a mânca poate avea diferite cauze, în funcţie de specificul copilului şi de contextul său de viaţă. Refuzul copiilor de a mânca legume Papilele gustative ale copiilor sunt mult mai numeroase. Astfel ei sunt mult mai sensibili la compuşii amari care se găsesc în legumele de culoare verde în special şi le pot respinge. Ei au nevoie de mai mult timp pentru a se obişnui cu acestea, iar presiunea părinţilor nu face decât să amplifice starea de anxietate şi refuzul copilului. Nevoia real