Treceți la conținutul principal

Disciplinarea copilului



          „Nu știu ce să mă mai fac cu copilul meu. Când vrea ceva, nu se lasă până nu obține. Chiar dacă asta înseamnă să repete încontinuu ceea ce dorește sau să bată din picior sau chiar să țipe în magazin. Dar dacă eu îi cer să facă ceva, nu face. Nu mă ascultă orice aș face pentru el.” - ar spune un părinte discutând cu un alt părinte. Iar celălalt i-ar răspunde: „Și copilul meu are momente când e neascultător sau face prostii. Dar eu îi trag câteva palme sau iau cureaua dacă e mai grav și rezolv problema.” Oare cum e mai bine: să îl lăsăm pe copil să facă așa cum vrea el (spunându-ne că va crește și se va schimba) sau să îi arătăm noi cine e părintele (pe principiul eu te-am făcut, eu te ...)?
          Disciplinarea copilului este un lucru destul de dificil. Într-o societate în care timpul liber al părintelui este din ce în ce mai puțin, iar tentațiile sunt la tot pasul, de multe ori copilul capătă tot ce vrea fără a face nimic sau prea puțin în schimb. La un moment dat lucrurile scapă de sub control și părintele apelează la diferite metode pentru a-și recăpăta ”puterea”, chiar dacă asta implică uneori violență fizică.
          Este important să existe reguli în viața copilului, încă de timpuriu. Dar e important ca acestea să nu fie impuse prin constrângeri exterioare și să nu afecteze imaginea de sine a copilului prin consecințele nerespectării lor. Pe termen lung imaginea de sine a copilului poate deveni negativă, copilul poate dezvolta tulburări emoționale, este posibil să îi fie frică de părinți (chiar să îi respingă, nu va mai comunica cu ei, va ascunde lucruri față de ei) sau poate învăța să răspundă cu agresivitate.
           Atunci când vrem să îl disciplinăm pe copil, vrem de fapt să îl învățăm cum să se comporte în anumite situații și cum să nu se comporte. Putem face asta prin disciplinare pozitivă. Disciplinarea pozitivă este un proces de învățare a comportamentelor dorite. Este diferită de metodele de disciplinare bazate pe pedeapsă în primul rând deoarece se adresează comportamentului copilului și nu persoanei acestuia. Asta înseamnă că atunci când copilul a făcut ceva ce l-a deranjat pe părinte. Spre exemplu:  Copilul a spart o vază cu flori. A-l disciplina pozitiv nu se referă la a–l certa sau bate pe copil pentru că este un copil rău. Situația va fi abordată prin concentrarea pe comportament: În ce punem florile acum, daca vaza e spartă?, fără a țipa la copil sau a-i vorbi urât (Nu eşti bun de nimic! Tot timpul trebuie să strici câte ceva!).
          În al doilea rând, disciplinarea pozitivă stimulează comportamentul dorit, nu are în vedere doar comportamentul problemă. Copilul nu este învățat doar ce să nu facă, ci și ce să facă. Spre exemplu: Copilul nu vrea să se spele pe mâini când vine la masă. Părintele îi va spune calm că este alegerea lui să nu se spele, dar că nu poate mânca cu mâinile murdare pentru că se poate îmbolnăvi și că până nu are mâinile curate nu poate mânca. În acest fel copilul învață și ce are de făcut (să se spele pe mâini), nu doar ce nu trebuie să facă (să vină cu mâinile murdare).
          Disciplinarea pozitivă necesită o bună comunicare cu copilul. Iar o bună comunicare nu înseamnă doar a vorbi, ci  înseamnă a-l asculta pe copil chiar și atunci când nu ești de acord cu părerile lui, înseamnă a-l accepta și a-l încuraja să își exprime emoțiile și gândurile fără teamă sau rușine, exprimându-le și tu ca părinte pe ale tale.
          Schimbarea este de multe ori dificilă și necesită un efort susținut, dar este întotdeauna benefică. Ce poate fi mai frumos decât o relație armonioasă între părinte și copil și un copil care crește și dezvoltă echilibrat, încrezător în propria persoană și disciplinat? Pentru a putea pune în aplicare această modalitate de educare a copilului vă recomand cartea Disciplinarea pozitivă sau cum să disciplinezi fără să rănești de A. B. Matanie și A. Axente (http://www.ascred.ro/magazin). Aici veți găsi exerciții practice pe care să le puteți aplica cu copilul vostru.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cursuri pentru cadre didactice care au la clasa elevi cu autism

În luna mai 2019 la Constanța vor avea loc două cursuri destinate procesului de incluziune școlară a copiilor cu autism. Cursurile sunt gândite pentru cadrele didactice care au în clasă elevi cu tulburare din spectrul autist. Mai jos găsiți detalii despre fiecare curs în parte, despre tematică și despre cum vă puteți înscrie.


1. „Copiii cu autism și școala de masă. Probleme și soluții”
Cursul se adresează în special cadrelor didactice care au în clasă copii cu TSA. Numărul cazurilor de copii cu astfel de tulburări este din ce în ce mai mare și totodată cresc și dificultățile privind incluziunea școlară a acestor copii.

Scopul cursului este de a familiariza cadrele didactice cu specificul acestor tulburări și, în special, cu soluțiile care pot fi puse în practică astfel încât obiectivele didactice să poată fi atinse.
Teme abordate în cadrul cursului:
- Tulburarea de spectru autist - TSA
- Incluziunea copiilor cu CES
- Comportamente disruptive la clasă/grupă – funcțiile comportamentului
- Cr…

Ghiduri despre autism

Informațiile ne ajută să ne facem ordine în mulțimea de întrebări pe care le avem într-o anumită situație și ne scad gradul de anxietate. Având informațiile necesare știm ce avem de făcut în continuare. Romanian Angel Appeal împreună cu Autism Speaks au publicat în România o serie de broșuri/ghiduri destinate părinților copiilor cu autism, dar și altor persoane cu care copilul intră în contact.
Le-am pus pe toate în această postare, cu ajutorul unei bunici implicată în recuperarea nepoțelului ei. Le puteți descărca dând click pe fiecare titlu în parte.
Rugămintea mea este să dați informația mai departe pentru că în felul acesta îi putem ajuta și pe părinți și pe copii. 
"Cunoasterea apartine umanitatii, informatia trebuie sa circule." Maestrul Pham Xuan Tong

Ghid autism părinți

Ghid autism 
Ghid Asperger și autism înalt funcțional
Ghid autism bunici

Ghid autism comunități școlare

Ghid autism frați și surori

Ghid autism prietenii familiei

Ghid autism - servicii stomatologice

Ghid aut…

Simțul proprioceptiv - activități pentru stimulare

Unii dintre copiii cu tulburări din spectrul autism prezintă și tulburări la nivel senzorial. Dereglările senzoriale pot produce foarte mult stress copilului și stări de anxietate care îngreunează viața de zi cu zi a copilului și a familiei acestuia.
Simțul proprioceptiv este cel care ne oferă informații despre mișcările pe care le facem și despre poziția corpului nostru. Receptorii responsabili se găsesc în mușchi, tendoane, articulații, ligamente, piele.
Atunci când există un dezechilibru la nivelul simțului proprioceptiv (aici aveți un chestionar al tulburărilor senzoriale), copilul poate avea dificultăți în planificarea actelor motorii (ce parte a corpului să folosească pentru a realiza o acțiune), în ceea ce privește presiunea necesară pentru realizarea unei sarcini (cât să strângă mâna pentru a putea ține un pahar cu apă), dificultăți privind stabilitatea corpului (menținerea unei posturi care să permită adaptarea la spațiu și să ofere un sentiment de siguranță pe durata mișcărilo…