Autismul și dificultățile legate de acceptarea hainelor

 Părinții îi învață pe copilul lor diferite abilități care îi sunt necesare și folositoare în viața lui de zi cu zi. Insă atunci când vorbim despre un copil diagnosticat cu autism, lucrurile sunt adeseori provocatoare. Invățarea acestor abilități necesită timp și răbdare. 

Una dintre activitățile care poate fi foarte stresantă pentru părinți, foarte consumatoare de energie, este cea a îmbrăcatului. 

În cazul unora dintre copiii diagnosticați cu autism purtarea hainelor poate fi o sursă de stres și de aici pot apărea diferite probleme, cum ar fi:

• Refuzul de a purta haine (și dorința de a sta dezbrăcat inclusiv în spațiul public)

• Refuzul de a schimba hainele (și preferința pentru o anumită bluză sau un anumit pantalon, chiar dacă este cu două mărimi mai mic)

• Refuzul de a trece la hainele specifice sezonului respectiv (și deși afară sunt 5 grade, copilul să rămână tot la tricou)

• Refuzul de a purta anumite tipuri de materiale sau texturi (exemplu: se îmbracă doar în pijamale plușate).

• 

Dar ce se ascunde în spatele acestor comportamente?

Care sunt rădăcinile?

Una dintre trăsăturile unei persoane diagnosticate cu autism se referă la hiper/hiporeactivitatea față de inputul senzorial sau interese neobișnuite față de diferite aspecte senzoriale din mediu (DSM V).

În acest context al sensibilităților senzoriale, activitatea de a se îmbrăca și a rămâne îmbrăcat devine o provocare pentru unii dintre copii.

Un copil cu hiperreactivitate tactilă va simti mult mai intens senzațiile pe care le primește pe piele de la haine și este posibil să se simtă strâns de hainele pe care le poartă, să perceapă materialele ca fiind dure/aspre (deși ele sunt moi).

Hiporeactivitatea tactilă, pe de altă parte, se referă la o sensibilitate redusă față de stimulii tactili și un copil în acest caz va căuta să simtă diferite texturi, diferite haine care să fie presate pe corpul său.

Sensibilitățile tactile care influențează imbrăcatul pot avea un impact major în viața copilului diagnosticat cu autism, dar și a familiei acestuia. Pe termen lung vor influența partea socială a vieții lui. Un adolescent care refuză să se îmbrace nu va putea ieși din casă, nu va putea merge la școală sau în alte locuri publice. 

Practic, când vorbim despre problemele legate de îmbrăcat, în cazul unui copil diagnosticat cu autism vorbim despre:

• Discomfort fizic

• Discomfort emoțional 

• Afectarea ariei sociale

• Afectarea rutinei zilnice

• Abilități scăzute de concentrare 

• Stimă de sine scăzută.

Ce poți face ca părinte atunci când

copilul tău diagnosticat cu autism are dificultăți în materie de îmbrăcat?

1. Construiește o garderobă confortabilă pentru copilul tău, în acord cu nevoile și sensibilitățile lui. Caută haine mai largi, cu un număr mai mare, materiale moi, cu puține cusături, dacă el manifestă hiperreactivitate.

2. Inlătură etichetele sau alte cusături care pot provoca senzații intense.

3. Folosește detergent și balsam care să mențină texturile hainelor moi, care să nu aibă mirousuri puternice.

4. Oferă variante limitate de alegere. În loc să aibă de ales între 6 perechi de pantaloni, e mai ușor să facă o alegere din 2 perechi de pantaloni.

5. Introdu treptat hainele noi sau hainele pentru noul sezon, astfel încât să aibă timp să se obișnuiască și să accepte schimbarea.

6. Dacă fermoarele sau nasturii îi provoacă senzații neplăcute, poți înlocui cu velcro (arici).

7. Dă-i o perioadă din zi în care să aibă libertatea de a se îmbrăca așa cum își dorește (chiar și de a rămâne dezbrăcat).

8. Cumpără mai multe bucăți dintr-un articol de îmbrăcăminte care îi place și pe care îl acceptă sau cumpără numere mai mari, astfel încât să le poți folosi cu ușurință.

9. Urmărește să îi oferi haine cu patternurile preferate (unele modele sau imprimeuri pot fi incărcate și greu de acceptat pentru copil).

10. Creează rutine clare pentru îmbrăcat (care să includă hainele care vor fi purtate, momentul în care vor fi purtate etc) și fii consecvent în urmarea acestor rutine.

In unele cazuri va fi nevoie să faci o analiză funcțională a comportamentului pentru a stabili cu claritate care este funcția dezbrăcatului/refuzului de a se îmbrăca, adică să poți stabili cărui scop îi servește.

Stabilirea unei rutine clare privind îmbrăcatul și depășirea acestor dificultăți poate fi o  perioadă încărcată pentru o familie. Însă o abordare orientată spre copil și spre nevoile lui poate duce către succes, către un copil care își dezvoltă gradul de autonomie. 

#autism #terapieautism #terapieconstanta #programulEERS #alinamirelacraiu #pubertate #autonomieTSA