Intervenție psihoeducațională cu psih. Alina Mirela Craiu

Atunci când copilul este foarte supărat că nu îşi poate atinge scopul  şi apelează la diverse comportamente (ţipete, plâns, trântit pe jos, aruncarea obiectelor, lovit etc), el se află în imposibilitatea de a asculta şi înţelege „dojana” adultului sau explicaţiile acestuia referitoare la comportamentul său neadecvat („E ruşine ce faci!”, „Nu ai voie să faci asta!”, „Sunt foarte supărat/ă pe tine şi nu îţi mai dau/nu te mai duc .....” etc). Toată atenţia lui este îndreptată asupra scopului şi nu asupra trăirilor pe care le are în acel moment. Tot ce spune adultul trece neobservat (sau cel mult îi alimentează starea de tensiune şi prelungeşte durata crizei). Dar tot ce face   adultul atunci determină traseul comportamental şi educaţional al copilului. A spune: „Nu e frumos ce faci!” sau „Nu ai voie să faci asta!” şi a-l lăsa pe copil să facă în continuare, este ca şi cum am spune: „Bravo! Este foarte bine şi frumos ceea ce faci tu!”.          Copilul îşi va schimba acţiunea şi comport

Nu am înţeles niciodată de ce i se spune copilului „ Hai, treci la lecţii că a venit X (terapeutul).” Sau „ Du-te la lecţii!”. Sau  „ Gata pauza, hai la lecţii!”. Lecţii la 3, 4, 5  ani? Şi ne întrebăm (uneori ne şi supărăm) de ce copilul nu vrea să lucreze. Eu îmi amintesc că eram în şcoala primară şi când mă întreba (doar mă întreba!) bunica mea dacă am lecţii de făcut, dintr-odată nu mă mai simţeam bine şi deveneam parcă stresată (iar lecţii….). Dar la 3 ani să ţi se spună că trebuie să faci lecţii…când tot ce vrei tu este să te joci…mi se pare şi mai dificil de suportat. Nu am putut niciodată să le spun copiilor cu care am lucrat „ Hai la lecţii!”. Mi se pare total nepotrivit. Parcă nici mie nu îmi vine să mă apuc de activităţi când spun „ Hai la lecţii”. Nu ar fi mai simplu să îi spunem copilului: „ Hai să ne jucăm!”, sau „ Ia uite! A venit X să vă jucaţi!” sau „ Du-te la joacă!”. Cineva va spune: „ Da, dar nu e joacă, e terapie, sunt lecţii!”. Şi nu ar trebui să se desfăş

Copilul cu tulburare de spectru autist poate avea deseori anumite crize, mai mult sau mai puţin intense, dar care sunt dificil de gestionat şi care aduc celor din jur stări emoţionale negative şi multă tensiune. Copilul poate ţipa foarte tare, poate lovi obiecte sau persoane, poate arunca cu lucruri, se poate lovi cu capul de perete sau se poate muşca etc. Deşi el poate reacţiona asemănător, există două situaţii diferite: criza meltdown şi criza tantrum. Temper Tantrums sunt comportamente care apar la toţi copiii (cu dezvoltarea neurotipică sau nu) prin care aceştia îşi înţeleg emoţiile şi trăirile şi cunosc metode prin care să facă faţă regulilor şi limitelor impuse de un comportament social adecvat. -          pot fi schimbate de circumstanţe; -          au ca scop obţinerea unui lucru; -          au ca scop obţinerea atenţiei adultului. Criza tantrum este ca un joc pentru deţinerea controlului pe care îl joacă copilul, el fiind o fiinţă încă imatură emoţional. Sentimen

              În ultima perioadă apar tot mai multe studii referitoare la cauzele autismului care arată implicarea factorului genetic în apariţia acestei tulburări.Astăzi vreau să vă explic diferenţa intre  genetic  şi  ereditar.  Am observat  tot mai des că se face o confuzie între aceşti  doi termeni şi mulţi părinţi se întreabă cum adică autismul este genetic dacă eu ca părinte nu am avut autism?             Termenii genetic şi ereditar  nu sunt sinonimi. Ambii se referă la genotip (adică la totalitatea genelor pe care le deţine un individ), dar o boală ereditară înseamnă că aceasta se transmite de la părinte la copil. Adică şi părintele a avut boala respectivă şi a transmis-o mai departe către copilul său. În cazul bolii genetice părinţii nu au boala respectivă. Pe parcursul dezvoltării embrionului sau la gameţi apar anumite modificări sau mutaţii ale anumitor gene. Aceste mutaţii determină anumite caracteristici ale copilului, determină anumite boli, sindroame. Copilul se naş

Toate obiectele din jurul nostru au o anumită formă. A cunoaşte formele geometrice şi a asocia fiecare obiect cu forma corectă ajută la dezvoltarea gândirii logice şi a imaginaţiei. Aşa că v-am pregătit un material  care să vă ajute să vă distraţi, dar şi să învăţaţi. L-am construit sub formă de puzzle, dar voi vă puteţi lăsa imaginaţia să "zburde" şi să inventaţi noi modalităţi de joc. Aştept să îmi povestiţi ce activităţi frumoase şi amuzante aţi inventat!!!                

Într-o perioadă în care încercăm din răsputeri să ne încadrăm în ceea ce înseamnă „normal” şi, mai ales, depunem eforturi considerabile pentru a-i face pe cei din jurul nostru să fie „normali”, cred că este important să nu uităm că fiecare dintre noi este om şi este diferit, că fiecare avem propriile dorinţe (oricât de ciudate ar putea părea pentru ceilalţi), că fiecare dintre noi are propriul mod de a comunica (mai mult sau mai puţin convenţional) şi că fiecare dintre noi merită respect. Iar înainte de a ne face o părere sau de a pune o etichetă este important să încercăm să cunoaştem acea persoană, să formăm o legătură. Articolul dr. Dan Edmunds exprimă foarte bine modul în care ar trebui să ne comportăm cu persoanele cu autism şi nu numai. Şi arată cum de multe ori vedem lucrurile şi oamenii doar prin „noi” (prin tot ce ţine de noi: credinţe, istorie, atitudini etc), fără să încercăm să cunoaştem omul de lângă noi. „ Să nu -mi vezi dizabilitatea ca pe o problemă. Acceptă că