Treceți la conținutul principal

Vreau să îţi comunic ceva: %^$#@&*^. Mă înţelegi?



 Omul nu trăieşte izolat, el trăieşte printre alte persoane asemenea lui. Existenţa socială a omului implică interacţiunea acestuia cu semenii lui. Limbajul verbal este principalul mod de comunicare cu ceilalţi. Prin intermediul limbajului  omul îşi exprimă dorinţele, îţi exprimă sentimentele, îţi face cunoscute nevoile. Dar ce te faci atuni când nu poţi vorbi şi ai nevoie de ceva? În mod normal te foloseşti de limbajul non verbal, adică de gesturi şi acţiuni şi încerci să le arăţi celorlalţi ce anume doreşti. Dar când nu ai abilitatea de a te folosi de gesturi şi acţiuni, ce faci? Cum îi arăţi cuiva că ţi-e sete sau că te doare ceva? Cam în această postură se află copilul cu tulburare de spectru autist. Lui îi este sete, îi este foame, îi este frică, îl doare ceva. Dar nu ştie cum să exprime aceste lucruri. Atunci el devine frustrat, începe să ţipe, plânge, se muşcă, se loveşte... Iar părintele începe dureroasa activitate de a ghici ce anume are copilul său, ce anume vrea copilul său, ce îl doare pe copilul său.
Este important pentru fiecare dintre noi să vorbim. Dar atunci când această abilitatea întârzie să apară sau lipseşte, nu ar fi totuşi bine să avem o metodă alternativă prin care să putem comunica? Dar o metodă funcţională, prin care ceilalţi să ne poată înţelege şi care să  nu se bazeze pe comportamente nepotrivite. Nu ar fi mai bine pentru un copil cu autism sau cu alte tulburări (în care limbajul verbal şi comunicarea sunt grav afectate) să aibă o metodă prin care să îi comunice mamei lui că îl doare burtica sau că îi e foame fără să se muşte sau să ţipe? Sistemul de comunicare prin schimb de pictograme (PECS) reprezintă o metodă de comunicare funcţională pe care copilul cu autism poate învăţa să o folosească pentru a-şi face cunoscute nevoile şi dorinţele în aşa fel încât părinţii săi şi ceilalţi din jur să îl înţeleagă fără a trece prin situaţia „ghicitului”.
PECS (Picture Exchange Communication System) presupune un schimb de pictograme. Copilul oferă adultului o pictogramă (o imagine) cu itemul dorit (spre exemplu – suc) şi primeşte imediat ceea ce a cerut. Felul în care cere este unul adecvat social (adică comportamentul lui este unul funcţional), adultul înţelege imediat şi astfel sunt evitate situaţiile neplăcute atât pentru copil, cât şi pentru adult.
Sistemul PECS vizează dezvoltarea spontaneităţii şi evitarea prompturilor, pe cât posibil. De aceea, copilul înmânează adultului pictograma, fără ca adultul să spună ceva („Dă-mi poza!”, „Haide, că poţi!” etc). Asta nu înseamnă că limbajul verbal este exclus. Potenţialul verbal al copilului trebuie stimulat continuu. La fel ca toate ca toate celelalte arii de dezvoltare (motiricitate, socializare, cogniţie, autoservire).
Copilul începe prin a cere diferiţi itemi şi poate ajunge (în funcţie de capacităţile lui) până la a construi propoziţii şi a face comentarii. În prima fază PECS scopul este „iniţierea”, copilul trebuie să înceapă primul. Nimeni nu cere nimic copilului şi nu îi spune nimic. Doar i se arată un item dorit foarte mult de acesta (suc, ciocolată etc). Atunci când copilul se întinde către item el este promptat pentru a apuca pictograma, a o întinde către adult şi a o înmâna. În această fază nu este necesar ca copilul să discrimineze între diferite imagini. Abilitatea de a discrimina între pictograme va fi învaţată în faza a treia, după ce copilul va învăţa în faza a doua să nu se lase descurajat de obstacole ca distanţa dintre el şi partenerul de comunicare sau dintre el şi cartea de comunicare (în care se află pictograma). În faza a patra copilul învaţă să ceară folosind propoziţii (alătură şi pictograma „Eu vreau”), iar în etapele următoare învaţă să răspundă la întrebări şi să facă comentarii.
Cel  mai important aspect este acela că i se oferă copilului posibilitatea de a se exprima, de a-şi comunica nevoile într-un mod în care ceilalţi să îl poată înţelege şi care oferă evitarea apariţiei comportamentelor neplăcute şi uneori dureroase pentru copil şi pentru părinţi.
                                        

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Chestionar pentru evaluarea tulburărilor de procesare neurosenzorială

       Aşa cum am promis, iată că revin cu un chestionar prin intermediul căruia putem observa anumite disfuncţii care apar la nivelul simţurilor copilului sau anumitor comportamente care exprimă existenţa unei tulburări de procesare senzorială. Trebuie să ştiţi că acest material nu ţine locul unui specialist şi nu poate oferi un diagnostic. Completând acest chestionar aveţi posibilitatea să verificaţi dacă este ceva în neregulă cu comportamentul copilului. Este posibil ca unii copii să nu aibă nici unul dintre comportamentele din listă sau pot avea dintr-o singură categorie ori din toate. Dacă constataţi că la micuţul vostru sunt prezente minim trei comportamente dintr-o categorie şi acestea afectează atât viaţa copilului cât şi pe a celor din jurul său, este bine să vă adresaţi unui specialist (neuropsihiatru, psiholog, terapeut ocupaţional).   1 2 3 4 5 6 7 Acest material l-am preluat si tradus de pe site-ul htt

Auzul fonematic

Astăzi m-am gândit să vă explic despre cât este de important să „auzim” bine atunci când urechile noastre funcționează bine ca și organe de simț (adică nu avem vreo afecțiune fiziologică). Uneori ajungem cu copilul la medic și ni se spune că el nu are nimic, aude bine. Dar deși aude bine, el nu vorbește corect (nu pronunță anumite sunete, înlocuiește sunetele) sau nu reușește să scrie corect (nu înțelege care sunt sunetele care formează  cuvântul și nici ordinea lor). voi începe cu începutul - cu fonemul. Fonemul reprezintă unitatea minimală a sistemului limbii. El este sunetul vorbit, cel din care se alcătuiesc silabe, cuvinte, propoziții și fraze. În scriere fonemul este redat prin litere, numite și grafeme. Alfabetul românesc are 27 de litere, dar nu tot atâtea foneme. Prin combinarea literelor se pot redat toate fonemele (spre exemplu, fonemul ğ este redat în scris prin g urmat de vocalele i sau e : ge , gi ). Auzul uman are această particularitate numită auz fonematic,

Crizele la copiii cu Tulburare de spectru autist. Autism Meltdowns vs Temper Tantrums

Copilul cu tulburare de spectru autist poate avea deseori anumite crize, mai mult sau mai puţin intense, dar care sunt dificil de gestionat şi care aduc celor din jur stări emoţionale negative şi multă tensiune. Copilul poate ţipa foarte tare, poate lovi obiecte sau persoane, poate arunca cu lucruri, se poate lovi cu capul de perete sau se poate muşca etc. Deşi el poate reacţiona asemănător, există două situaţii diferite: criza meltdown şi criza tantrum. Temper Tantrums sunt comportamente care apar la toţi copiii (cu dezvoltarea neurotipică sau nu) prin care aceştia îşi înţeleg emoţiile şi trăirile şi cunosc metode prin care să facă faţă regulilor şi limitelor impuse de un comportament social adecvat. -          pot fi schimbate de circumstanţe; -          au ca scop obţinerea unui lucru; -          au ca scop obţinerea atenţiei adultului. Criza tantrum este ca un joc pentru deţinerea controlului pe care îl joacă copilul, el fiind o fiinţă încă imatură emoţional. Sentimen