luni, 8 aprilie 2013

Veronica

       Când am creat acest blog gândul meu a fost să ofer informaţii, idei şi mai ales resurse educaţionale (materiale pentru lucrul cu copiii). Astăzi vreau să vă ofer o altfel de resursă, aş numi-o "resursă spirituală" sau "emoţională". Vă invit să o cunoaşteţi pe Veronica, o fetiţă de 7 ani diagnosticată cu sindrom Asperger. Veronica se exprimă prin scris şi prin desen. Poeziile şi poveştile ei ne arată felul în care Veronica vede şi simte lumea în care trăieşte, ne arată cât de greu este pentru un copil predispus către perfecţiune să se adapteze unei lumi atât de haotice şi de superficiale cum este lumea noastră. Dar în acelaşi timp exprimă echilibrul emoţional şi sentimentul de siguranţă ce o insoţesc mereu datorită părinţilor care îi sunt mereu aproape şi o călăuzesc în această călătorie plină de suişuri şi coborâşuri prin lumea noastră. 
          Vă invit să citiţi în continuare două dintre poeziile scrise de Veronica. Am ales aceste poezii pentru că mie mi se pare că exprimă esenţa acestui copil cu sindrom Asperger: dificultăţile de a învăţa şi de a se adapta la regulile sociale, dar şi puritatea, lipsa de egoism, altruismul şi dorinţa de a face ca lumea să fie fericită (înţelegând că fericirea nu se exprimă prin vile, maşini şi conturi bancare).

Cântecul atenției 

Fii atent la ce faci
Când caști, pui mâna la gură
Când strănuți, pui mâna la gură
Când dormi, stingi lumina
Când dormi, închizi ușa
Când nu e curent, găsim soluții - 
Luăm lucruri luminoase
Și le punem unde ne jucăm.
Când nu e internet, găsim soluții - 
Ne jucăm cu un calculator de jucărie.
Fii atent la ce faci,
Dacă ești politicos.
Fii atent la ceea ce faci
Fii atent la ceea ce faci
Fii atent la ceea ce faci
Fii atent la ceea ce faci.


Art-attack-ul fericirii 

Mami, mi-a venit o idee. Să facem un fel de art-attack din sentimentele fericirii. Adică să incercăm să fim fericiti, facând paşii de mai jos:
1. Acceptăm ce vor ceilalti.
2. Să fim generosi.
3. Să fim in asa fel incât să oferim ajutor celorlalţi.
4. Să ne gândim mult la ceilalti. 
5. Să credem in Dumnezeu.





PS: Nu o cunosc personal pe Veronica şi nici pe familia ei. Mi-ar face placere să am această ocazie. Aceste texte sunt luate de pe blogul ei: http://sindromasperger.wordpress.com/. Pe acest blog puteţi să faceţi cunoştinţă cu ea şi cu creaţiile ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu