Tăiatul unghiilor este de multe ori un chin pentru un părinte de copil autist. Țipete, urlete, încercarea de a scăpa.
Copilul cu autism poate avea multiple sensibilități la nivel senzorial. De aceea se poate să nu accepte forfecuța sau unghiera.
Pe de altă parte se poate să ii fie foarte frică să îi fie tăiate degetele, iar faptul că cineva ii spune “Nu-ți fac nimic” nu ajută cu absolut nimic.
Dacă vrei să îi tai unghiile copilului tău cu autism schimbă puțin perspectiva. Pune-ti ca obiectiv să tai o unghie pe zi. Atât. Nu toate unghiile în aceeași zi. Una. E suficient. Tu îți dorești ca el să se obișnuiască și să accepte. Iar asta e un obiectiv pe termen lung. Deci necesita răbdare și consecvență. 
Pe lângă asta, lasa-l sa atingă, să exploreze instrumentele pe care le folosești (forfecuta, unghiera). Ofera-i un model - taie la tine unghiile ca sa vadă efectul.
Poate îți spui că nu ai răbdare și mai bine îl ții și i le tai o dată și gata.
Dar te intreb: pana la ca vârsta te gândești sa îl ții? La 10-12 ani deja e cam greu (nu mai vorbim de 15-16 ani…).
Și te mai întreb ceva: până când ți-ai propus să îi tai tu unghiile? Când crezi că tăiatul unghiilor va deveni treaba lui (copilul tău va crește, va deveni adolescent și apoi adult)?
Comentarii
Trimiteți un comentariu