Intervenție psihoeducațională cu psih. Alina Mirela Craiu

  Comportamentele agresive sunt o mare problemă în cazul copiilor cu autism, problemă care se intensifică în timpul perioadei de pubertate. La 5-6 ani lovitura unui copil cu autism nu este chiar puternică. La vârsta asta încă îl poți bloca, încă îl poți lua ca părinte pe sus. Însă la 14-15 ani este deja foarte greu să poți face față loviturilor lui. Acum este mult mai mare fizic, poate chiar mai înalt decât tine ca părinte. Iar dacă este băiat, forța pe care o are acum este foarte mare. Va fi mult mai greu să îi blochezi loviturile sau să îl imobilizezi (de luat pe sus nu se mai pune problema…). Nu orice comportament agresiv are în spate intenția de a face rău. Mai ales în cazul copiilor și adolescenților cu autism. Este important să înțelegem la ce servenște lovitura lui/ei, la ce servește mușcatul, ce mesaj vrea să transmită când dărâmă televizorul? Când înțelegem care este mesajul, cânt înțelegem care este nevoia, înțelegem și care este de fapt problema. De multe ori privim comporta

  Dacă vrei să nu poată să își gestioneze emoțiile, continua sa îi dai ce vrea și să îi faci pe plac atunci când țipă, plânge sau lovește. Da, este foarte greu când copilul plânge sau țipă și toată lumea se uită. Sau când lovește și nu se oprește. Tot ce îți vine să faci ca părinte este să îi dai ce vrea doar ca să se oprească. Crezi că dacă îi dai și se oprește, totul e bine. Însă mesajul care ajunge la copil este ca dacă vrea sa obțină acel lucru trebuie să țipe sau să lovească. Când acest mesaj ajunge la el, va folosi metodele în continuare. Chiar dacă tu îi spui ca nu e bine sau frumos să țipe sau sa lovească. Un astfel de comportament exersat ani de zile Imaginează-ți ce va dezvolta și cum se va manifestă în pubertate când copilul va fi poate mai înalt decât tine și mult mai puternic (practic nu îl vei mai putea stapani). Un copil cu autism are dificultăți în înțelegerea limbajului și in gestionarea emoțiilor. Pubertatea va veni și va aduce furtuna hormonala care va intensifica i

Tăiatul unghiilor este de multe ori un chin pentru un părinte de copil autist. Țipete, urlete, încercarea de a scăpa. Copilul cu autism poate avea multiple sensibilități la nivel senzorial. De aceea se poate să nu accepte forfecuța sau unghiera. Pe de altă parte se poate să ii fie foarte frică să îi fie tăiate degetele, iar faptul că cineva ii spune “Nu-ți fac nimic” nu ajută cu absolut nimic. Dacă vrei să îi tai unghiile copilului tău cu autism schimbă puțin perspectiva. Pune-ti ca obiectiv să tai o unghie pe zi. Atât. Nu toate unghiile în aceeași zi. Una. E suficient. Tu îți dorești ca el să se obișnuiască și să accepte. Iar asta e un obiectiv pe termen lung. Deci necesita răbdare și consecvență. Pe lângă asta, lasa-l sa atingă, să exploreze instrumentele pe care le folosești (forfecuta, unghiera). Ofera-i un model - taie la tine unghiile ca sa vadă efectul. Poate îți spui că nu ai răbdare și mai bine îl ții și i le tai o dată și gata. Dar te intreb: pana la ca vârsta te gândești s

  “Efortul susținut este cel mai important element în orice demers. Cheia succesului este să descoperi strategia corectă și să o repeți în același mod de fiecare dată.” - Pat Riley Pat Riley a fost antrenorul echipei LA Lakers in anii ‘80. El a condus echipa spre succes creând un program special. Citind despre ceea ce el a făcut cu jucătorii și după ce am văzut și jocurile olimpice de anul acesta, îmi dau seama că și terapia copilului cu autism este asemănătoare. Sau nu terapia, ci atitudinea noastră ca terapeuti și părinți (în special). Un sportiv se antrenează ani de zile. Face zilnic aceleași exerciții. Zilnic. Aceleași exerciții. Doar pentru ca sa participe la 4 ani la olimpiada și e posibil sa vina fără medalie. Dar le face oricum. Zi de zi. Cam așa e și cu terapia unui copil cu autism. Trebuie să facă zilnic aceleași exerciții până reușește sa le învețe. Zi de zi. Când ia pauză și nu le continuă performanța lui scade, învățarea nu se mai produce. Să faci același lucru în fiecare

  Imaginează-ți că un adolescent cu autism stă în bancă în timpul orei de la școală și se tot atinge și se freacă în zona intimă. I se atrage atenția că acest comportament nu este permis în clasă și totuși lui îi este foarte greu să se oprească și continuă. De obicei, când o persoană se atinge în zona intimă în mod repetat credem că face asta ca și stimulare sexuală, pentru a obține plăcerea sexuală. Însă în cazul copiilor și adolescenților cu autism atingerea zonelor intime poate ascunde în spate numeroase alte motive pentru care apare. Unele dintre motivele pentru care un copil sau adolecent cu autism se poate atinge în zona intimă în mod repetat sunt: Nevoile senzoriale - mediul sau activitatea pot fi extrem de încărcate din punct de vedere senzorial. Școala din acest punct de vedere reprezintă un mediu stressor, cu foarte mulți stimuli pe care creierul este nevoit să îi proceseze continuu. La fel și realizarea temelor. Infecțiile cu candida - provoacă mâncărime, iritații. Viermi