Intervenție psihoeducațională cu psih. Alina Mirela Craiu

     Dar nu orice fel de tren! Este un tren care are în fiecare vagon câte o zi din săptămână! Și nici nu trebuie să ne ferim din calea lui! Dimpotrivă, ar fi bine să îl întâmpinăm în fiecare zi și să facem câte o călătorie cu ajutorul său. Acest trenuleț e oarecum magic. El ne poate ajuta să învățăm multe lucruri frumoase, dar care uneori necesită mai mult efort și pot părea de neînțeles. Spre exemplu, zilele săptămânii. Imaginați-vă că ați avea acest trenuleț pe perete și că este luni. După ce vă treziți, îl luați pe micuțul vostru într-o scurtă călătorie. „Vă urcați” împreună în vagonul care transportă prima zi a săptămânii, Luni. Înainte de a vă urca trebuie să aveți un bilet. Biletul constă într-un cartonaș pe care scrie „Luni” și pe care copilul îl va lipi (cu Velcro) acolo unde pe vagon scrie deja „Luni” (un exercițiu de potrivire a cuvintelor). Odată ce problema biletului a fost rezolvată, trebuie să stabiliți anumite detalii ale călătoriei. Cum ar fi: cum este vremea afară (o

      Cine nu are chef?! Nu-i așa? Și mai ales cei mici! Păi dacă tot vă mănâncă degețelele iată câteva idei. Cei de la www.twinkle.com sunt extraordinari. Creează materiale educaționale minunate! Mie îmi plac foarte mult planșele speciale pentru modelat plastilina. Veți găsi pe site-ul lor tot felul de astfel de planșe, de la insecte, animale de companie sau sălbatice până la dinozauri, pirați, mijloace de transport sau litere și cifre. Cele mai multe sunt gratuite. Tot ce trebuie să faceți este să le printați, să le laminați și, cel mai important, să vă jucați împreună cu copilul vostru!         Planșele sunt de două feluri: unele au o imagine din care lipsește ceva (piciorușele păianjenului, roțile mașinii, ochii și gura fetiței). Celelalte au un șablon care reprezintă o literă sau o cifră.  Sarcina copilului este de a modela plastilina pentru a reîntregi planșa sau de a o modela astfel încât să formeze simboluri. Pe lângă plastilină, aceste planșe se pot folosi și pentru desen s

Trebuie să mărturisesc că ideea nu îmi aparține în totalitate. Căutând idei despre cum pot fi refolosite diverse obiecte din gospodărie, am dat peste această idee care m-a încântat foarte tare :). Îmi place să mă joc și îmi place să văd bucuria pe care copilul o are atunci când învățarea e o ... joacă.           Literele și cifrele sunt destul de dificil de învățat. Dar dacă ai niște ștampiluțe lucrurile se schimbă. Iar dacă ești și parte din distractivul proces de „fabricație” al ștampiluțelor, învățarea va avea succes garantat!           Tot ce vă trebuie sunt dopuri din plastic, litere și cifre din spumă și bandă dublu adezivă sau lipici (eu prefer banda dublu adezivă). Prima dată când am pus în aplicare ideea nu am avut litere și cifre gata făcute. Nu am găsit atunci prin librării și am fost nevoită să le decupez din spumă. Mai apoi am găsit un puzzle din spumă și am folosit simbolurile lipindu-le pe dopuri mari (de la sticle de 5l). Când ștampiluțele sunt gata puteți fo

          „Nu știu ce să mă mai fac cu copilul meu. Când vrea ceva, nu se lasă până nu obține. Chiar dacă asta înseamnă să repete încontinuu ceea ce dorește sau să bată din picior sau chiar să țipe în magazin. Dar dacă eu îi cer să facă ceva, nu face. Nu mă ascultă orice aș face pentru el.” - ar spune un părinte discutând cu un alt părinte. Iar celălalt i-ar răspunde: „Și copilul meu are momente când e neascultător sau face prostii. Dar eu îi trag câteva palme sau iau cureaua dacă e mai grav și rezolv problema.” Oare cum e mai bine: să îl lăsăm pe copil să facă așa cum vrea el (spunându-ne că va crește și se va schimba) sau să îi arătăm noi cine e părintele (pe principiul eu te-am făcut, eu te ... )?           Disciplinarea copilului este un lucru destul de dificil. Într-o societate în care timpul liber al părintelui este din ce în ce mai puțin, iar tentațiile sunt la tot pasul, de multe ori copilul capătă tot ce vrea fără a face nimic sau prea puțin în schimb. La un moment dat

          Am subliniat într-un alt articol importanta educației psihomotrice. Aici vreau să vă vorbesc despre această intervenție în cazul copilului cu autism și în special despre o terapie care se adresează acestor copii. În cadrul tulburării de spectru autist există întârzieri în dezvoltarea psihomotrică a copilului (copilul face mai puțin decât ar trebui să facă la vârsta lui la nivel motric, nu își cunoaște și nu conștientizează schema corporală). Și pe lângă această întârziere, mulți dintre copii au tulburări de integrare senzorială care le afectează modul de adaptarea la mediu și comportamentul în general. Toate acestea reduc foarte mult nivelul de autonomie pe care copilul îl poate atinge (cât de independent poate deveni).           Terapia 3C are ca principii de bază conștientizarea propriului corp, concentrarea atenției în sarcina dată și coordonarea mișcărilor corpului. Pusă la punct de către instructorul de arte marțiale Paul Cojocaru, această intervenție a ajuta

          Faptul că noi ne mișcăm corpul, că mergem, ne ferim de obstacole, scriem sau ne mișcăm capul spre stânga sau dreapta este mult mai complex și mai important în formarea noastră ca individualități decât pare la o primă vedere.             Psihomotricitatea (comportamentul motor în relație cu propriul nostru corp și cu lumea exterioară) reprezintă pe de o parte o aptitudine (eu POT face diferite mișcări și acțiuni) și o funcție complexă de reglare a comportamentului individual, pe de altă parte (când părintele se joacă cu copilul său și îi aruncă acestuia mingea, micuțul va răspunde acestei situații reglându-și comportamentul: va deschide brațele și va prinde mingea).           În spatele unei acțiuni pe care o realizăm (mers, jocul cu mingea etc.) sunt antrenate o serie de simțuri și abilități: sensibilitatea chinestezică, simțul echilibrului, simțul ritmului și al aprecierii distanțelor scurte, coordonarea membrelor, coordonarea ochi-mână și ochi-picior,   coordonar